Despre imaturitate

Eu, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor oameni lumeşti, ca unor copilaşi în Cristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu hrană tare, pentru că încă nu o puteaţi mânca. Şi nici chiar acum nu puteţi, pentru că încă sunteţi lumeşti. Într-adevăr, când între voi există invidie, ceartă şi (dezbinări)[a], nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? Atunci când cineva spune: „Eu sunt al lui Pavel!“, iar altul: „Eu sunt al lui Apolos!“, nu sunteţi voi ca ceilalţi oameni? Aşadar, cine este Apolos? Şi cine este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut, aşa cum Domnul i-a dat fiecăruia. Eu am sădit, Apolos a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească! Aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci numai Dumnezeu, Care face să crească! Însă cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una şi fiecare îşi va primi răsplata după strădania lui. Căci noi suntem conlucrători cu Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

10 Potrivit cu harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter constructor priceput, am pus temelia, şi altul construieşte pe ea. Dar fiecare să aibă grijă cum construieşte pe ea, 11 pentru că nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care este pusă şi care este Isus Cristos. 12 Iar dacă cineva construieşte, pe această temelie, aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, paie, 13 lucrarea fiecăruia va fi dezvăluită, pentru că Ziua o va face cunoscută, deoarece va fi descoperită prin foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14 Dacă lucrarea pe care a construit-o cineva, va rămâne, el va primi o răsplată. 15 Dar dacă lucrarea cuiva va fi arsă, el va suferi pierderea; cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. 16 Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă cineva distruge[b] templul lui Dumnezeu, îl va distruge şi Dumnezeu pe el, pentru că templul lui Dumnezeu este sfânt; şi acest templu sunteţi voi.

18 Nici unul dintre voi să nu se înşele! Dacă vreunul dintre voi crede că este înţelept în felul veacului acestuia, să se facă „nebun“ ca să devină înţelept! 19 Căci înţelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu! Fiindcă este scris:

„El îi prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.“[c]

20 Şi, din nou:

„Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi; ştie că sunt zadarnice.“[d]

21 Astfel, nimeni să nu se laude cu oameni, pentru că toate lucrurile sunt ale voastre: 22 fie Pavel, fie Apolos, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie prezentul, fie viitorul, toate sunt ale voastre, 23 iar voi sunteţi ai lui Cristos, şi Cristos este al lui Dumnezeu.

Footnotes

  1. 1 Corintieni 3:3 Unele dintre cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin acest cuvânt
  2. 1 Corintieni 3:17 În acest context, prin templu, Pavel se referă la biserică; prin urmare, aici este vorba despre distrugerea unităţii bisericii
  3. 1 Corintieni 3:19 Vezi Iov. 5:13
  4. 1 Corintieni 3:20 Vezi Ps. 94:11

Dezbinările din Corint

Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti(A), ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti(B), ca unor prunci(C) în Hristos. V-am hrănit cu lapte(D), nu cu bucate tari, căci(E) nu le puteaţi suferi, şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când(F) între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? Când unul zice: „Eu(G) sunt al lui Pavel!” şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”, nu sunteţi voi oameni de lume? Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori(H) ai lui Dumnezeu prin care aţi crezut, şi fiecare după puterea(I) dată lui de Domnul. Eu(J) am sădit, Apolo(K) a udat, dar(L) Dumnezeu a făcut să crească, aşa că nici(M) cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt tot una, şi(N) fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi(O) suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea(P) lui Dumnezeu.

Încercarea focului

10 După(Q) harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia(R), şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare(S) să ia bine seama cum clădeşte deasupra. 11 Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea(T) care a fost pusă şi care(U) este Isus Hristos. 12 Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, 13 lucrarea fiecăruia(V) va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi(W) în foc(X). Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14 Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va(Y) primi o răsplată. 15 Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar(Z) ca prin foc.

Templul lui Dumnezeu

16 Nu(AA) ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi. 18 Nimeni(AB) să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. 19 Căci(AC) înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El(AD) prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor”. 20 Şi iarăşi: „Domnul(AE) cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.” 21 Nimeni(AF) să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre: 22 fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare, toate(AG) sunt ale voastre 23 şi(AH) voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.