Via lui Nabot

21 După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei. ² Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via^(A) ta să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îţi voi da o vie mai bună sau, dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în argint.” ³ Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!” ⁴ Ahab a intrat în casă trist şi mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ţi voi da^(B) moştenirea părinţilor mei!” Şi s-a culcat pe pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat nimic. ⁵ Nevastă-sa, Izabela, a venit la el şi i-a zis: „Pentru ce îţi este tristă inima şi nu mănânci?” ⁶ El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel şi i-am zis: ‘Dă-mi via ta pe preţ de argint sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei’. Dar el a zis: ‘Nu pot să-ţi dau via mea!’ ” ⁷ Atunci, Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănâncă şi fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!” ⁸ Şi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab şi le-a trimis bătrânilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. ⁹ Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiţi un post, puneţi pe Nabot în fruntea poporului ¹⁰ şi puneţi-i în faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ‘Tu ai blestemat^(C) pe Dumnezeu şi pe împăratul!’ Apoi scoateţi-l afară, împroşcaţi-l^(D) cu pietre şi să moară.” ¹¹ Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii şi dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. ¹² Au vestit^(E) un post şi au pus pe Nabot în fruntea poporului. ¹³ Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!” Apoi l-au scos^(F) afară din cetate, l-au împroşcat cu pietre şi a murit. ¹⁴ Şi au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroşcat cu pietre şi a murit.” ¹⁵ Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroşcat cu pietre şi că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te şi ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ţi-o dea pe preţ de argint, căci Nabot nu mai trăieşte, a murit.” ¹⁶ Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se pogoare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.

Vestirea pedepsei

¹⁷ Atunci, cuvântul^(G) Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel: ¹⁸ „Scoală-te şi pogoară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, la Samaria^(H); iată-l, este în via lui Nabot, unde s-a pogorât s-o ia în stăpânire. ¹⁹ Să-i spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ?»’ Şi să-i mai spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Chiar în locul^(I) unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii şi sângele tău»’.” ²⁰ Ahab a zis lui Ilie: „M-ai găsit^(J), vrăjmaşule?” Şi el a răspuns: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut^(K) ca să faci ce este rău înaintea Domnului. ²¹ Iată ce zice Domnul: ‘Voi aduce nenorocirea^(L) peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este^(M) al lui Ahab, fie rob^(N), fie slobod în Israel, ²² şi voi face casei^(O) tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa^(P), fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască’.” ²³ Domnul a vorbit şi despre Izabela^(Q) şi a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului. ²⁴ Cine^(R) va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului.” ²⁵ N-a fost nimeni^(S) care să se fi vândut pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl aţâţa^(T) la aceasta. ²⁶ El a lucrat în chipul cel mai urâcios mergând după idoli, cum^(U) făceau amoriţii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

Smerirea lui Ahab

²⁷ După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab şi-a rupt hainele, şi-a pus^(V) un sac pe trup şi a postit: se culca cu sacul acesta şi mergea încet. ²⁸ Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel: ²⁹ „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui, ci în timpul vieţii^(W) fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!”