Via lui Nabot din Izreel

21 Iată ce s-a întâmplat după aceste evenimente: Nabot din Izreel avea o vie în Izreel, aproape de palatul lui Ahab, regele Samariei. Acesta i-a zis lui Nabot:

– Dă-mi mie via ta, ca să-mi slujească drept grădină de zarzavaturi, căci este aproape de palatul meu. Îţi voi da în schimb o vie mai bună decât aceasta sau, dacă ţi se pare mai bine, îţi voi plăti în argint cât valorează.

– Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei, i-a răspuns Nabot.

Ahab s-a dus acasă supărat şi mâniat din cauza cuvintelor pe care Nabot din Izreel i le spusese: „Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei!“ S-a aşezat pe pat, şi-a întors faţa şi nu a vrut să mănânce nimic. Izabela, soţia sa, a venit la el şi l-a întrebat:

– De ce eşti supărat şi nu mănânci nimic?

– Pentru că i-am spus lui Nabot din Izreel să-mi dea via lui cu preţ de argint, i-a răspuns el, sau, dacă vrea, îi voi da altă vie în locul ei. Dar el mi-a răspuns că nu-mi dă via lui.

– Aşa îți exerciţi tu domnia acum peste Israel? i-a spus Izabela, soţia sa. Scoală-te, mănâncă şi înveseleşte-te! Eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel.

Ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, a pus pecetea lui pe ele şi le-a trimis bătrânilor şi nobililor care locuiau în aceeaşi cetate cu Nabot. Iată ce a scris în acele scrisori: „Vestiţi un post şi puneţi-l pe Nabot în fruntea poporului. 10 Puneţi înaintea lui doi oameni nelegiuiţi care să mărturisească: «Tu L-ai blestemat pe Dumnezeu şi l-ai blestemat şi pe rege!» Apoi scoateţi-l afară din cetate şi omorâţi-l cu pietre.“ 11 Bătrânii şi nobilii care locuiau în cetatea lui Nabot au făcut aşa cum le-a cerut Izabela în scrisorile pe care le trimisese. 12 Au vestit un post şi l-au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13 Cei doi oameni nelegiuiţi au venit, s-au aşezat înaintea lui şi au mărturisit împotriva lui în prezenţa poporului: „Nabot L-a blestemat pe Dumnezeu şi l-a blestemat şi pe rege!“ Pe urmă l-au scos afară din cetate şi l-au omorât cu pietre.

14 După aceea i-au trimis vorbă Izabelei: „Nabot a fost omorât cu pietre!“ 15 Când Izabela a auzit că Nabot fusese omorât cu pietre, i-a zis lui Ahab: „Scoală-te şi ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, cel care nu a vrut să ţi-o dea cu preţ de argint, întrucât Nabot nu mai trăieşte, ci a murit.“ 16 Când Ahab a auzit că Nabot este mort, s-a dus imediat să ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel.

17 Domnul i-a vorbit lui Ilie tişbitul astfel: 18 „Scoală-te şi du-te să-l întâlneşti pe Ahab, regele lui Israel, care domneşte în Samaria. El este în via lui Nabot, unde s-a dus s-o ia în stăpânire. 19 Spune-i că aşa vorbeşte Domnul: «N-ai omorât un om şi n-ai pus stăpânire pe proprietatea lui?» Spune-i că aşa vorbeşte Domnul: «Chiar în locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii şi sângele tău!»“

20 Ahab i-a zis lui Ilie:

– M-ai găsit, duşmanule?

– Te-am găsit, i-a răspuns el, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău înaintea Domnului. 21 Iată ce zice Domnul: „Voi aduce nenorocirea asupra ta, îţi voi distruge urmaşii şi voi omorî fiecare bărbat care ţi-a mai rămas în Israel, fie sclav, fie liber. 22 Îi voi face familiei tale aşa cum i-am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi familiei lui Başa, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat şi pentru că l-ai făcut şi pe Israel să păcătuiască.“ 23 Domnul a vorbit şi despre Izabela astfel: „Câinii o vor mânca pe Izabela lângă zidul[a] Izreelului! 24 Câinii îi vor mânca pe cei ai lui Ahab, care vor muri în cetate, iar păsările cerului îi vor mânca pe cei care vor muri pe câmp.“ 25 (N-a mai fost nimeni care să se fi vândut pe sine însuşi ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care Izabela, soţia sa, îl stârnea la aceasta. 26 El s-a pângărit foarte mult, mergând după idoli, aşa cum făceau amoriţii pe care Domnul îi izgonise dinaintea israeliţilor.) 27 Când Ahab a auzit aceste cuvinte, şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe trup şi a postit. Se culca înfăşurat în acest sac şi mergea încet. 28 Atunci Domnul i-a vorbit lui Ilie tişbitul astfel: 29 „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea peste familia lui în timpul vieţii sale, ci în timpul vieţii fiului său.“

Footnotes

  1. 1 Regi 21:23 Cele mai multe mss TM; puţine mss TM, VUL, Siriacă (vezi şi 2 Regi 9:26): în ogorul din Izreel

Via lui Nabot

21 După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei. Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via(A) ta să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îţi voi da o vie mai bună sau, dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în argint.” Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!” Ahab a intrat în casă trist şi mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ţi voi da(B) moştenirea părinţilor mei!” Şi s-a culcat pe pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat nimic. Nevastă-sa, Izabela, a venit la el şi i-a zis: „Pentru ce îţi este tristă inima şi nu mănânci?” El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel şi i-am zis: ‘Dă-mi via ta pe preţ de argint sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei’. Dar el a zis: ‘Nu pot să-ţi dau via mea!’ ” Atunci, Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănâncă şi fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!” Şi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab şi le-a trimis bătrânilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiţi un post, puneţi pe Nabot în fruntea poporului 10 şi puneţi-i în faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ‘Tu ai blestemat(C) pe Dumnezeu şi pe împăratul!’ Apoi scoateţi-l afară, împroşcaţi-l(D) cu pietre şi să moară.” 11 Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii şi dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12 Au vestit(E) un post şi au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13 Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!” Apoi l-au scos(F) afară din cetate, l-au împroşcat cu pietre şi a murit. 14 Şi au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroşcat cu pietre şi a murit.” 15 Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroşcat cu pietre şi că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te şi ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ţi-o dea pe preţ de argint, căci Nabot nu mai trăieşte, a murit.” 16 Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se pogoare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.

Vestirea pedepsei

17 Atunci, cuvântul(G) Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel: 18 „Scoală-te şi pogoară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, la Samaria(H); iată-l, este în via lui Nabot, unde s-a pogorât s-o ia în stăpânire. 19 Să-i spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ?»’ Şi să-i mai spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Chiar în locul(I) unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii şi sângele tău»’.” 20 Ahab a zis lui Ilie: „M-ai găsit(J), vrăjmaşule?” Şi el a răspuns: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut(K) ca să faci ce este rău înaintea Domnului. 21 Iată ce zice Domnul: ‘Voi aduce nenorocirea(L) peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este(M) al lui Ahab, fie rob(N), fie slobod în Israel, 22 şi voi face casei(O) tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa(P), fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască’.” 23 Domnul a vorbit şi despre Izabela(Q) şi a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului. 24 Cine(R) va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului.” 25 N-a fost nimeni(S) care să se fi vândut pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl aţâţa(T) la aceasta. 26 El a lucrat în chipul cel mai urâcios mergând după idoli, cum(U) făceau amoriţii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

Smerirea lui Ahab

27 După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab şi-a rupt hainele, şi-a pus(V) un sac pe trup şi a postit: se culca cu sacul acesta şi mergea încet. 28 Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel: 29 „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui, ci în timpul vieţii(W) fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!”

Naboth’s Vineyard

21 Some time later there was an incident involving a vineyard belonging to Naboth(A) the Jezreelite. The vineyard was in Jezreel,(B) close to the palace of Ahab king of Samaria. Ahab said to Naboth, “Let me have your vineyard to use for a vegetable garden, since it is close to my palace. In exchange I will give you a better vineyard or, if you prefer, I will pay you whatever it is worth.”

But Naboth replied, “The Lord forbid that I should give you the inheritance(C) of my ancestors.”

So Ahab went home, sullen and angry(D) because Naboth the Jezreelite had said, “I will not give you the inheritance of my ancestors.” He lay on his bed sulking and refused(E) to eat.

His wife Jezebel came in and asked him, “Why are you so sullen? Why won’t you eat?”

He answered her, “Because I said to Naboth the Jezreelite, ‘Sell me your vineyard; or if you prefer, I will give you another vineyard in its place.’ But he said, ‘I will not give you my vineyard.’”

Jezebel his wife said, “Is this how you act as king over Israel? Get up and eat! Cheer up. I’ll get you the vineyard(F) of Naboth the Jezreelite.”

So she wrote letters(G) in Ahab’s name, placed his seal(H) on them, and sent them to the elders and nobles who lived in Naboth’s city with him. In those letters she wrote:

“Proclaim a day of fasting and seat Naboth in a prominent place among the people. 10 But seat two scoundrels(I) opposite him and have them bring charges that he has cursed(J) both God and the king. Then take him out and stone him to death.”

11 So the elders and nobles who lived in Naboth’s city did as Jezebel directed in the letters she had written to them. 12 They proclaimed a fast(K) and seated Naboth in a prominent place among the people. 13 Then two scoundrels came and sat opposite him and brought charges against Naboth before the people, saying, “Naboth has cursed both God and the king.” So they took him outside the city and stoned him to death.(L) 14 Then they sent word to Jezebel: “Naboth has been stoned to death.”

15 As soon as Jezebel heard that Naboth had been stoned to death, she said to Ahab, “Get up and take possession of the vineyard(M) of Naboth the Jezreelite that he refused to sell you. He is no longer alive, but dead.” 16 When Ahab heard that Naboth was dead, he got up and went down to take possession of Naboth’s vineyard.

17 Then the word of the Lord came to Elijah the Tishbite: 18 “Go down to meet Ahab king of Israel, who rules in Samaria. He is now in Naboth’s vineyard, where he has gone to take possession of it. 19 Say to him, ‘This is what the Lord says: Have you not murdered a man and seized his property?’(N) Then say to him, ‘This is what the Lord says: In the place where dogs licked up Naboth’s blood,(O) dogs(P) will lick up your blood—yes, yours!’”

20 Ahab said to Elijah, “So you have found me, my enemy!”(Q)

“I have found you,” he answered, “because you have sold(R) yourself to do evil in the eyes of the Lord. 21 He says, ‘I am going to bring disaster on you. I will wipe out your descendants and cut off from Ahab every last male(S) in Israel—slave or free.[a](T) 22 I will make your house(U) like that of Jeroboam son of Nebat and that of Baasha son of Ahijah, because you have aroused my anger and have caused Israel to sin.’(V)

23 “And also concerning Jezebel the Lord says: ‘Dogs(W) will devour Jezebel by the wall of[b] Jezreel.’

24 “Dogs(X) will eat those belonging to Ahab who die in the city, and the birds(Y) will feed on those who die in the country.”

25 (There was never(Z) anyone like Ahab, who sold himself to do evil in the eyes of the Lord, urged on by Jezebel his wife. 26 He behaved in the vilest manner by going after idols, like the Amorites(AA) the Lord drove out before Israel.)

27 When Ahab heard these words, he tore his clothes, put on sackcloth(AB) and fasted. He lay in sackcloth and went around meekly.(AC)

28 Then the word of the Lord came to Elijah the Tishbite: 29 “Have you noticed how Ahab has humbled himself before me? Because he has humbled(AD) himself, I will not bring this disaster in his day,(AE) but I will bring it on his house in the days of his son.”(AF)

Footnotes

  1. 1 Kings 21:21 Or Israel—every ruler or leader
  2. 1 Kings 21:23 Most Hebrew manuscripts; a few Hebrew manuscripts, Vulgate and Syriac (see also 2 Kings 9:26) the plot of ground at