Micaia profeţeşte împotriva lui Ahab

22 Timp de trei ani, n-a mai fost nici un război între Aram şi Israel. După trei ani, Iehoşafat, regele lui Iuda, s-a dus la regele lui Israel. Regele lui Israel le spusese slujitorilor săi: „Ştiţi că cetatea Ramot-Ghilad este a noastră, iar noi nu facem nimic pentru a o lua înapoi de la regele Aramului!“ El l-a întrebat pe Iehoşafat:

– Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramot-Ghiladului?

– Eu şi cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca ai tăi, i-a răspuns Iehoşafat regelui lui Israel.

Însă Iehoşafat i-a mai zis regelui lui Israel:

– Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul Domnului.

Regele lui Israel i-a adunat pe profeţi, aproape patru sute de bărbaţi, şi i-a întrebat:

– Să mă duc la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţ?

– Du-te, i-au răspuns ei, pentru că Domnul îl va da în mâna regelui!

– Nu mai este aici nici un alt profet al Domnului[a] ca să-l putem întreba? a întrebat Iehoşafat.

Regele lui Israel i-a răspuns:

– Mai este unul, pe nume Micaia, fiul lui Imla, prin care-L putem întreba pe Domnul, dar eu îl urăsc, pentru că nu profeţeşte nimic bun cu privire la mine, ci numai rău.

– Să nu vorbească regele aşa, i-a zis Iehoşafat.

Atunci regele lui Israel a chemat o căpetenie[b] şi i-a spus:

– Cheamă-l repede pe Micaia, fiul lui Imla!

10 Regele lui Israel şi Iehoşafat, regele lui Iuda, îmbrăcaţi în hainele regale, şedeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porţii Samariei şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor. 11 Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi spunea: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu aceste coarne îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici!»“ 12 Şi toţi ceilalţi profeţi profeţeau la fel: „Atacă Ramot-Ghiladul şi biruieşte! Domnul îl va da în mâna regelui!“

13 Mesagerul care s-a dus să-l cheme pe Micaia i-a spus acestuia:

– Toţi profeţii îi vestesc de bine regelui. Să fie şi cuvântul tău ca al fiecăruia dintre ei şi să vesteşti de bine!

14 – Viu este Domnul că voi vesti doar ceea ce-mi va spune Domnul, i-a răspuns Micaia.

15 Când a ajuns la rege, acesta l-a întrebat:

– Micaia, să ne ducem la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţăm?

– Du-te şi biruieşte, i-a răspuns el, căci Domnul îl va da în mâna regelui.

16 – De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului? l-a întrebat regele.

17 Atunci el a răspuns:

– Am văzut tot Israelul risipit pe munţi ca o turmă de oi care nu are păstor, iar Domnul a zis: „Aceşti oameni nu au stăpân! Să se întoarcă fiecare în pace acasă!“

18 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat:

– Nu ţi-am spus că nu profeţeşte nimic bun cu privire la mine, ci numai rău?

19 Micaia a mai zis:

– Ascultă deci Cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul şezând pe tronul Său şi toată oştirea cerurilor am văzut-o stând în picioare lângă El, la dreapta şi la stânga Lui. 20 Şi Domnul a întrebat:

– Cine-l va amăgi pe Ahab ca să se ducă la Ramot-Ghilad şi să piară acolo?

Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel. 21 Apoi a venit un duh, s-a înfăţişat înaintea Domnului şi I-a zis:

– Eu îl voi amăgi.

– Cum? l-a întrebat Domnul.

22 – Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeţilor lui.

Şi Domnul i-a zis:

– Îl vei amăgi şi vei reuşi! Du-te şi fă aşa!

23 Astfel, Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeţi ai tăi. Domnul a rostit nenorocirea împotriva ta.

24 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz şi i-a zis:

– Pe unde a ieşit Duhul Domnului[c] de la mine ca să-ţi vorbească?

25 – Vei vedea în ziua în care vei fugi dintr-o odaie în alta ca să te ascunzi! i-a răspuns Micaia.

26 După aceea, regele lui Israel a zis:

– Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon, conducătorul cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui, 27 şi spune-le acestora că aşa vorbeşte regele: „Puneţi-l pe acest om în temniţă şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!“

28 Dar Micaia a spus:

– Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu Domnul a vorbit prin mine. Voi cei prezenţi, ascultaţi cu toţii! a mai adăugat el.

Moartea lui Ahab

29 Regele lui Israel împreună cu Iehoşafat, regele lui Iuda, s-au dus la Ramot-Ghilad. 30 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat: „Eu mă voi deghiza şi voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă-te cu hainele tale regale.“ Regele lui Israel s-a deghizat şi, îmbrăcat astfel, a intrat în luptă.

31 Regele Aramului le poruncise celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor sale astfel: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci numai cu regele lui Israel!“ 32 Când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iehoşafat, şi-au zis: „Cu siguranţă acesta este regele lui Israel!“ Şi s-au întors spre el ca să-l atace. Atunci Iehoşafat a strigat după ajutor; 33 dar când căpeteniile carelor şi-au dat seama că nu este el regele lui Israel, l-au lăsat în pace. 34 După aceea un arcaş a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe regele lui Israel între armură şi zale. Regele i-a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce şi scoate-mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“ 35 Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele a rămas în picioare în car, în văzul arameilor, dar seara a murit. Sângele din rană i-a curs în interiorul carului. 36 Când a apus soarele, s-a strigat în tabără: „Fiecare să plece în cetatea lui! Fiecare să plece în ţara lui!“

37 Astfel, regele a murit şi a fost dus la Samaria, unde l-au înmormântat. 38 Când au spălat carul într-un iaz din Samaria, câinii

i-au lins sângele, iar prostituatele s-au scăldat acolo, potrivit cuvântului pe care-l spusese Domnul. 39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, palatul de fildeş pe care l-a construit şi toate cetăţile pe care le-a zidit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 40 Ahab s-a culcat alături de părinţii săi, iar în locul său a domnit fiul său Ahazia.

Domnia lui Iehoşafat peste Iuda

41 Iehoşafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al domniei lui Ahab, regele lui Israel. 42 Iehoşafat avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi cinci de ani. Mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi. 43 El a umblat în toate căile tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut de la ele, făcând ce e drept înaintea Domnului. Totuşi înălţimile nu au fost îndepărtate, iar poporul mai aducea încă jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi. 44 De asemenea, Iehoşafat a trăit în pace cu regele lui Israel.

45 Celelalte fapte ale lui Iehoşafat, puterea pe care a arătat-o şi războaiele pe care le-a purtat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 46 El i-a nimicit pe bărbaţii care se prostituau[d] şi care rămăseseră în ţară de pe vremea tatălui său, Asa. 47 În acea perioadă, nu era rege în Edom. În locul regelui era un guvernator. 48 Iehoşafat a făcut nişte corăbii pentru negoţ[e], care să meargă la Ofir după aur, dar n-au mai plecat, pentru că au fost sfărâmate la Eţion-Gheber. 49 Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i-a zis lui Iehoşafat: „Să meargă slujitorii mei împreună cu slujitorii tăi cu corăbiile!“ Dar Iehoşafat nu a vrut.

50 Iehoşafat s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în cetatea strămoşului său David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.

Domnia lui Ahazia peste Israel

51 Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al şaptesprezecelea an al domniei lui Iehoşafat, regele lui Iuda, şi a domnit timp de doi ani peste Israel. 52 El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a trăit ca tatăl său, ca mama sa şi ca Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. 53 El i-a slujit lui Baal[f], i s-a închinat şi l-a provocat astfel la mânie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, aşa cum făcuse şi tatăl său.

Footnotes

  1. 1 Regi 22:7 Sau: Nu se află aici un profet al Domnului
  2. 1 Regi 22:9 Termenul ebraic este tradus în alte locuri cu eunuc. Sensul primar al termenului ebraic este acela de căpetenie, persoană oficială de la curtea regală. Cu timpul apare şi sensul secundar de eunuc, deoarece eunucii ajung să fie preţuiţi ca slujbaşi la curţile orientale
  3. 1 Regi 22:24 Sau: duhul de la Domnul
  4. 1 Regi 22:46 Bărbaţi care practicau prostituţia în temple
  5. 1 Regi 22:48 TM: corăbii de Tarşiş; vezi nota de la 10:22
  6. 1 Regi 22:53 Vezi nota de la 16:31

Legământul cu Iosafat

22 Au stat trei ani liniştiţi, fără să fie război între Siria şi Israel. În anul al treilea, Iosafat(A), împăratul lui Iuda, s-a pogorât la împăratul lui Israel. Împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramot din(B) Galaad este al nostru. Şi noi stăm fără grijă, în loc să-l luăm înapoi, din mâinile împăratului Siriei.” Şi a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad?” Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu(C) voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului.” Împăratul lui Israel a strâns(D) pe proroci, în număr de aproape patru sute, şi le-a zis: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad sau să mă las?” Şi ei au răspuns: „Suie-te, şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.” Dar Iosafat(E) a zis: „Nu mai este aici niciun proroc al Domnului, ca să-L putem întreba?” Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu proroceşte decât rău: este Mica, fiul lui Imla.” Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul aşa!” Atunci, împăratul lui Israel a chemat un dregător şi a zis: „Trimite şi adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.” 10 Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau, fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti, în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi prorocii proroceau înaintea lor. 11 Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Cu coarnele acestea vei bate pe sirieni până îi vei nimici’.” 12 Şi toţi prorocii proroceau la fel, zicând: „Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbândi şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.” 13 Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: „Iată că prorocii, într-un glas, prorocesc bine împăratului; să fie dar şi cuvântul tău ca al fiecăruia din ei! Vesteşte-i bine!” 14 Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce-mi(F) va spune Domnul.” 15 Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?” El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbândi şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.” 16 Şi împăratul i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” 17 Mica a răspuns: „Văd(G) tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul zice: ‘Oamenii aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace’.” 18 Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că el nu proroceşte nimic bun despre mine, ci proroceşte numai rău?” 19 Şi Mica a zis: „Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut(H) pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie şi toată oştirea(I) cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui. 20 Şi Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?’ Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. 21 Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ 22 Domnul i-a zis: ‘Cum?’ ‘Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei(J) amăgi şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi şi fă aşa!’ 23 Şi acum(K), iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor prorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta.” 24 Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz şi a zis: „Pe unde(L) a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?” 25 Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” 26 Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai-marele cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului, 27 şi să le spui: ‘Aşa vorbeşte împăratul: «Puneţi pe omul acesta la închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace.»’ ” 28 Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a(M) vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: „Auziţi, popoare, toate.”

Moartea lui Ahab

29 Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot din Galaad. 30 Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb(N) hainele ca să merg la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale împărăteşti.” Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele şi s-a dus la luptă. 31 Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.” 32 Când au zărit căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreşit, acesta este împăratul lui Israel.” Şi s-au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos(O) un ţipăt. 33 Căpeteniile carelor, văzând că nu este împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. 34 Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoşei. Împăratul a zis cărăuşului său: „Întoarce şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt greu rănit.” 35 Lupta a fost din ce în ce mai crâncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în faţa sirienilor şi seara a murit. Sângele a curs din rană înăuntrul carului. 36 La apusul soarelui, s-a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui şi să plece fiecare în ţara lui, 37 căci a murit împăratul.” S-au întors la Samaria şi împăratul a fost îngropat la Samaria. 38 Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, şi curvele s-au scăldat în el, după(P) cuvântul pe care-l spusese Domnul. 39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa(Q) de fildeş pe care a zidit-o şi toate cetăţile pe care le-a zidit nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 40 Ahab a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.

Iosafat, împăratul lui Iuda

41 Iosafat(R), fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel. 42 Iosafat era de treizeci şi cinci de ani când s-a făcut împărat şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Azuba, fata lui Şilhi. 43 El a umblat(S) în toată calea tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălţimile(T) n-au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. 44 Iosafat(U) a trăit în pace cu împăratul lui Israel. 45 Celelalte fapte ale lui Iosafat, isprăvile şi războaiele lui, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 46 El a scos din ţară pe sodomiţii(V) care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său, Asa. 47 În Edom(W) nu era împărat pe atunci: cârmuia un dregător. 48 Iosafat(X) a(Y) făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur, dar(Z) nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Eţion-Gheber(AA). 49 Atunci, Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: „Vrei ca slujitorii mei să meargă împreună cu ai tăi pe corăbii?” Dar Iosafat n-a voit. 50 Iosafat(AB) a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioram.

Domnia lui Ahazia

51 Ahazia(AC), fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al şaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel. 52 El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat în calea(AD) tatălui său şi în calea mamei sale, şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 53 A slujit(AE) lui Baal şi s-a închinat înaintea lui şi a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său.