Dumnezeu îl mustră pe David

12 Domnul l-a trimis pe Natan la David. Acesta, ajungând la David, i-a zis:

– Într-o anume cetate trăiau doi oameni; unul era bogat, iar celălalt era sărac. Cel bogat avea un mare număr de oi şi vite. Cel sărac însă nu avea altceva decât o mieluşea pe care o cumpărase. Avea grijă de ea, iar aceasta creştea împreună cu el şi cu copiii săi. Mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din cana lui şi dormea la pieptul său; îi era ca o fiică. La omul bogat a venit un călător, dar el nu s-a îndurat să ia din oile şi vitele lui pentru a-i pregăti să mănânce. În schimb, a luat mieluşeaua omului sărac şi i-a pregătit-o celui care venise la el.

David s-a aprins foarte tare de mânie pe omul acela şi i-a zis lui Natan:

– Viu este Domnul că omul care a făcut acest lucru este vrednic de moarte! Să dea înapoi patru mieluşele, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi pentru că nu a arătat milă.

Atunci Natan i-a zis:

– Tu eşti omul acela! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te-am uns rege peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul. Ţi-am dat Casa stăpânului tău şi ţi-am pus în braţe soţiile stăpânului tău[a]; ţi-am dat Casa lui Israel şi a lui Iuda. Şi dacă toate acestea ar fi fost prea puţin, aş mai fi adăugat şi altele. De ce ai dispreţuit Cuvântul Domnului şi ai păcătuit împotriva Lui? L-ai ucis pe hititul Urie cu sabia, iar pe soţia lui ai luat-o să-ţi fie soţie. L-ai ucis pe Urie cu sabia amoniţilor. 10 De aceea sabia nu se va îndepărta din familia ta niciodată, pentru că M-ai dispreţuit şi ai luat-o pe soţia hititului Urie să-ţi fie ţie soţie.“ 11 Aşa vorbeşte Domnul: „Voi ridica nenorocirea asupra ta din propria ta familie. Îţi voi lua soţiile sub privirea ta şi le voi da altuia, iar el se va culca cu ele la lumina zilei. 12 Tu ai lucrat în ascuns, însă eu voi împlini acest cuvânt la lumina zilei, înaintea întregului Israel.“

13 David i-a zis lui Natan:

– Am păcătuit împotriva Domnului.

Domnul ţi-a iertat păcatul, i-a răspuns Natan, şi nu vei muri. 14 Totuşi, pentru că prin fapta aceasta ai făcut pe duşmanii Domnului să-L dispreţuiască[b], copilul care ţi s-a născut va muri.

Copilul născut de Batşeba moare

15 Natan a plecat acasă, iar Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse soţia lui Urie lui David şi s-a îmbolnăvit grav. 16 David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil şi a postit, apoi a intrat în palat şi a stat culcat la pământ toată noaptea. 17 Sfetnicii palatului lui au stăruit de el să se ridice de la pământ, dar el nu a dorit şi nici n-a vrut să mănânce cu ei. 18 În ziua a şaptea, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut însă să-i spună lucrul acesta pentru că îşi ziceau: „Când copilul trăia încă, îi vorbeam, dar el nu ne asculta. Cum să îndrăznim să-i spunem că a murit copilul? Şi-ar face mai mult rău.“ 19 David a observat că slujitorii săi şuşoteau între ei şi a înţeles că a murit copilul. El i-a întrebat:

– A murit copilul?

– Da, a murit, i-au răspuns ei.

20 Atunci David s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele. Apoi a intrat în Casa Domnului şi

s-a închinat. După aceea, întorcându-se acasă, a cerut să i se dea de mâncare şi a mâncat. 21 Slujitorii săi l-au întrebat:

– Ce înseamnă ceea ce faci tu? Când trăia copilul posteai şi plângeai, iar acum, când copilul a murit, te ridici de la pământ şi mănânci?

22 David le-a răspuns:

– Când trăia copilul posteam şi plângeam pentru că îmi ziceam: „Cine ştie, poate Domnul îmi va arăta îndurare şi copilul va trăi.“ 23 Dar acum, că a murit, de ce să mai postesc? Aş putea oare să-l aduc înapoi? Eu voi merge la el, dar el nu se va mai întoarce la mine.

24 David a mângâiat-o pe soţia sa, Batşeba. A intrat la ea[c] şi ea a născut un fiu pe care l-au numit Solomon. Domnul îl iubea 25 şi de aceea El a transmis prin profetul Natan mesaj să-l numească Iedidia[d], de dragul Domnului.

Amoniţii, subjugaţi de David

26 Între timp, Ioab a asediat Raba amoniţilor şi a pus stăpânire pe cetatea regală[e]. 27 Apoi a trimis mesageri la David să-i spună: „Am luptat împotriva Rabei şi am pus stăpânire pe sursele de apă ale cetăţii. 28 Acum, strânge restul trupelor, asediază cetatea şi cucereşte-o, ca să n-o cuceresc eu şi să primească numele meu.“ 29 David a strâns întreaga oştire, s-a îndreptat către Raba, a luptat împotriva ei şi a cucerit-o. 30 A luat de pe capul regelui[f] lor coroana care cântărea un talant[g] de aur şi care era împodobită cu pietre preţioase; ea a fost pusă pe capul lui David. Prada luată din cetate era foarte multă. 31 Pe locuitorii cetăţii i-a scos afară, i-a pus să muncească cu ferăstraie, cu grape de fier şi cu securi de fier şi i-a pus la făcut cărămizi[h]. La fel a făcut el şi cu celelalte cetăţi amonite. Apoi David s-a întors la Ierusalim împreună cu întreaga oştire.

Footnotes

  1. 2 Samuel 12:8 Vezi nota de la 3:7
  2. 2 Samuel 12:14 TM; o tradiţie scribală evreiască antică: l-ai dispreţuit pe Domnul
  3. 2 Samuel 12:24 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relaţii sexuale
  4. 2 Samuel 12:25 Iedidia înseamnă Iubit de Domnul
  5. 2 Samuel 12:26 Sau: pe capitală
  6. 2 Samuel 12:30 Sau: capul lui Milcom (Moleh), zeul suprem al amoniţilor
  7. 2 Samuel 12:30 Aproximativ 30 kg
  8. 2 Samuel 12:31 Sensul frazei în ebraică este nesigur; ideea este că au fost obligaţi la muncă forţată

Dumnezeu mustră pe David prin Natan

12 Domnul a trimis pe Natan la David. Şi Natan(A) a venit la el şi i-a zis(B): „Într-o cetate erau doi oameni: unul bogat şi altul sărac. Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi. Săracul n-avea nimic decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sânul lui şi o privea ca pe fata lui. A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el, ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el.” David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia şi a zis lui Natan: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte! Şi să dea înapoi patru miei(C), pentru că a săvârşit fapta aceasta şi n-a avut milă.” Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Eu te-am uns(D) împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul; te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atâta, aş mai fi adăugat. Pentru ce(E) dar ai dispreţuit(F) tu Cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie(G), Hetitul, ai luat de nevastă pe nevastă-sa şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. 10 Acum, niciodată nu se va depărta sabia(H) din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.’ 11 Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta şi voi lua de sub ochii tăi pe nevestele tale(I) şi le voi da altuia, care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia. 12 Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă(J) voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui’.” 13 David(K) a zis lui Natan: „Am(L) păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul(M), nu vei muri. 14 Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească(N) săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri.”

Moartea copilului. Solomon

15 Şi Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie şi a fost greu bolnav. 16 David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil şi a postit şi, când a venit acasă, toată noaptea a stat culcat(O) pe pământ. 17 Bătrânii casei au stăruit de el să se scoale de la pământ, dar n-a voit şi n-a mâncat nimic cu ei. 18 A şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul trăia încă, i-am vorbit, şi nu ne-a ascultat. Cum să îndrăznim să-i spunem: ‘A murit copilul’? Are să se întristeze şi mai mult.” 19 David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei şi a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?” Şi ei au răspuns: „A murit.” 20 Atunci, David s-a sculat de la pământ. S-a spălat, s-a uns(P) şi şi-a schimbat hainele, apoi s-a dus în Casa Domnului şi s-a închinat(Q). Întorcându-se acasă, a cerut să i se dea să mănânce şi a mâncat. 21 Slujitorii lui i-au zis: „Ce înseamnă ceea ce faci? Când trăia copilul, posteai şi plângeai, şi acum, când a murit copilul, te scoli şi mănânci!” 22 El a răspuns: „Când trăia copilul, posteam şi plângeam, căci(R) ziceam: ‘Cine ştie dacă nu Se va îndura Domnul de mine şi dacă nu va trăi copilul?’ 23 Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va(S) întoarce la mine.” 24 David a mângâiat pe nevastă-sa Bat-Şeba şi a intrat la ea şi s-a culcat cu ea. Ea(T) a născut un fiu, pe care l-a numit(U) Solomon şi care a fost iubit de Domnul. 25 El l-a încredinţat în mâinile prorocului Natan şi Natan i-a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului), pentru Domnul.

Luarea Rabei şi supunerea amoniţilor

26 Ioab(V), care împresura Raba(W) fiilor lui Amon, a pus mâna pe cetatea împărătească 27 şi a trimis soli lui David să-i spună: „Am început lupta împotriva Rabei şi am pus stăpânire pe cetatea apelor; 28 strânge acum cealaltă parte a poporului, tabără împotriva cetăţii şi ia-o, ca să n-o iau eu şi să vină asupra mea cinstea.” 29 David a strâns tot poporul şi a mers asupra cetăţii Raba; a bătut-o şi a luat-o. 30 A(X) luat cununa de pe capul împăratului ei, care cântărea un talant de aur şi era împodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate. 31 A scos pe locuitori şi i-a trecut prin fierăstraie, prin grape de fier şi securi de fier şi i-a pus în cuptoarele de cărămizi; aşa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul.

Nathan Rebukes David(A)

12 The Lord sent Nathan(B) to David.(C) When he came to him,(D) he said, “There were two men in a certain town, one rich and the other poor. The rich man had a very large number of sheep and cattle, but the poor man had nothing except one little ewe lamb he had bought. He raised it, and it grew up with him and his children. It shared his food, drank from his cup and even slept in his arms. It was like a daughter to him.

“Now a traveler came to the rich man, but the rich man refrained from taking one of his own sheep or cattle to prepare a meal for the traveler who had come to him. Instead, he took the ewe lamb that belonged to the poor man and prepared it for the one who had come to him.”

David(E) burned with anger(F) against the man(G) and said to Nathan, “As surely as the Lord lives,(H) the man who did this must die! He must pay for that lamb four times over,(I) because he did such a thing and had no pity.”

Then Nathan said to David, “You are the man!(J) This is what the Lord, the God of Israel, says: ‘I anointed(K) you(L) king over Israel, and I delivered you from the hand of Saul. I gave your master’s house to you,(M) and your master’s wives into your arms. I gave you all Israel and Judah. And if all this had been too little, I would have given you even more. Why did you despise(N) the word of the Lord by doing what is evil in his eyes? You struck down(O) Uriah(P) the Hittite with the sword and took his wife to be your own. You killed(Q) him with the sword of the Ammonites. 10 Now, therefore, the sword(R) will never depart from your house, because you despised me and took the wife of Uriah the Hittite to be your own.’

11 “This is what the Lord says: ‘Out of your own household(S) I am going to bring calamity on you.(T) Before your very eyes I will take your wives and give them to one who is close to you, and he will sleep with your wives in broad daylight.(U) 12 You did it in secret,(V) but I will do this thing in broad daylight(W) before all Israel.’”

13 Then David said to Nathan, “I have sinned(X) against the Lord.”

Nathan replied, “The Lord has taken away(Y) your sin.(Z) You are not going to die.(AA) 14 But because by doing this you have shown utter contempt for[a] the Lord,(AB) the son born to you will die.”

15 After Nathan had gone home, the Lord struck(AC) the child that Uriah’s wife had borne to David, and he became ill. 16 David pleaded with God for the child. He fasted and spent the nights lying(AD) in sackcloth[b] on the ground. 17 The elders of his household stood beside him to get him up from the ground, but he refused,(AE) and he would not eat any food with them.(AF)

18 On the seventh day the child died. David’s attendants were afraid to tell him that the child was dead, for they thought, “While the child was still living, he wouldn’t listen to us when we spoke to him. How can we now tell him the child is dead? He may do something desperate.”

19 David noticed that his attendants were whispering among themselves, and he realized the child was dead. “Is the child dead?” he asked.

“Yes,” they replied, “he is dead.”

20 Then David got up from the ground. After he had washed,(AG) put on lotions and changed his clothes,(AH) he went into the house of the Lord and worshiped. Then he went to his own house, and at his request they served him food, and he ate.

21 His attendants asked him, “Why are you acting this way? While the child was alive, you fasted and wept,(AI) but now that the child is dead, you get up and eat!”

22 He answered, “While the child was still alive, I fasted and wept. I thought, ‘Who knows?(AJ) The Lord may be gracious to me and let the child live.’(AK) 23 But now that he is dead, why should I go on fasting? Can I bring him back again? I will go to him,(AL) but he will not return to me.”(AM)

24 Then David comforted his wife Bathsheba,(AN) and he went to her and made love to her. She gave birth to a son, and they named him Solomon.(AO) The Lord loved him; 25 and because the Lord loved him, he sent word through Nathan the prophet to name him Jedidiah.[c](AP)

26 Meanwhile Joab fought against Rabbah(AQ) of the Ammonites and captured the royal citadel. 27 Joab then sent messengers to David, saying, “I have fought against Rabbah and taken its water supply. 28 Now muster the rest of the troops and besiege the city and capture it. Otherwise I will take the city, and it will be named after me.”

29 So David mustered the entire army and went to Rabbah, and attacked and captured it. 30 David took the crown(AR) from their king’s[d] head, and it was placed on his own head. It weighed a talent[e] of gold, and it was set with precious stones. David took a great quantity of plunder from the city 31 and brought out the people who were there, consigning them to labor with saws and with iron picks and axes, and he made them work at brickmaking.[f] David did this to all the Ammonite(AS) towns. Then he and his entire army returned to Jerusalem.

Footnotes

  1. 2 Samuel 12:14 An ancient Hebrew scribal tradition; Masoretic Text for the enemies of
  2. 2 Samuel 12:16 Dead Sea Scrolls and Septuagint; Masoretic Text does not have in sackcloth.
  3. 2 Samuel 12:25 Jedidiah means loved by the Lord.
  4. 2 Samuel 12:30 Or from Milkom’s (that is, Molek’s)
  5. 2 Samuel 12:30 That is, about 75 pounds or about 34 kilograms
  6. 2 Samuel 12:31 The meaning of the Hebrew for this clause is uncertain.