Apocalipsa 16
Nouă Traducere În Limba Română
Cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu
16 Am auzit un glas puternic spunându-le din Templu celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu!“
2 Primul s-a dus şi şi-a vărsat vasul pe pământ. Şi peste oamenii care aveau semnul fiarei şi se închinaseră imaginii ei a venit o rană urâtă şi dureroasă.
3 Al doilea şi-a vărsat vasul în mare. Şi ea s-a făcut ca sângele unui om mort, iar toate vietăţile care erau în mare au murit.
4 Al treilea şi-a vărsat vasul în râuri şi în izvoarele apelor. Şi ele s-au transformat în sânge. 5 L-am auzit pe îngerul apelor spunând:
„Tu eşti drept – Tu, Cel Care eşti şi Care erai, Tu, Cel Sfânt –
pentru că ai judecat aceste lucruri[a].
6 Fiindcă ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor,
le-ai dat şi Tu să bea sânge!
Sunt vrednici de aceasta!“
7 Şi am auzit altarul spunând:
„Da, Doamne, Dumnezeule Atotputernic,
judecăţile Tale sunt adevărate şi drepte!“
8 Al patrulea şi-a vărsat vasul peste soare. Şi soarelui i s-a dat să-i pârjolească pe oameni cu foc. 9 Oamenii au fost pârjoliţi de căldura lui arzătoare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, Cel Care are autoritate peste aceste urgii. Şi nu s-au pocăit şi nu I-au dat slavă.
10 Al cincilea şi-a vărsat vasul peste tronul fiarei. Şi împărăţia ei a fost acoperită de întuneric. Oamenii şi-au muşcat limbile de durere 11 şi L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor şi a bubelor lor. Şi nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Al şaselea şi-a vărsat vasul peste Râul cel Mare, Eufratul. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătit drumul regilor de la răsărit.
13 Am văzut trei duhuri necurate, ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura fiarei şi din gura profetului fals. 14 Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne şi se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic.
15 „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice[b] de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele ca să nu umble gol, şi oamenii să nu-i vadă ruşinea.“
16 I-au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon“[c].
17 Al şaptelea şi-a vărsat vasul în văzduh. Şi din Templu, de la tron, s-a auzit un glas puternic spunând: „S-a terminat!“ 18 Au avut loc fulgere, sunete[d] şi tunete şi a fost un mare cutremur, un cutremur aşa de mare cum n-a mai fost de când este omul pe pământ. 19 Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Dumnezeu Şi-a amintit de marele Babilon ca să-i dea paharul cu vinul mâniei Lui aprinse. 20 Orice insulă a dispărut, iar munţii n-au mai fost găsiţi. 21 Din cer a căzut peste oameni o grindină mare, cu boabe care cântăreau aproape un talant[e]. Din cauza urgiei cu grindina, oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu, pentru că fusese o urgie foarte grea.
Footnotes
- Apocalipsa 16:5 Sau: pentru că ai judecat astfel
- Apocalipsa 16:15 Vezi nota de la 1:3
- Apocalipsa 16:16 Armaghedon (ebr.: Harmaghedon) înseamnă în ebraică muntele (de lângă) Meghido; în VT Meghido a fost scena a numeroase bătălii decisive (vezi Jud. 5:19-20; 2 Regi 9:27; 2 Cron. 35:20-24), devenind un simbol al bătăliei decisive în care forţele răului vor fi învinse
- Apocalipsa 16:18 Sau: voci
- Apocalipsa 16:21 Aproximativ 30 kg
Apocalipsa 16
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
16 Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu şi care zicea celor(A) şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei(B) lui Dumnezeu!” 2 Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe(C) pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit(D) pe oamenii care(E) aveau semnul fiarei şi care(F) se închinau icoanei ei. 3 Al doilea a vărsat potirul lui în(G) mare. Şi marea s-a(H) făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi(I) a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare. 4 Al treilea a vărsat potirul lui în(J) râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au(K) făcut sânge. 5 Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept(L) eşti Tu, Doamne, care(M) eşti şi care erai! Tu eşti Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. 6 Fiindcă aceştia au(N) vărsat sângele sfinţilor(O) şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge(P). Şi sunt vrednici.” 7 Şi am auzit altarul zicând: „Da, Doamne(Q) Dumnezeule, Atotputernice, adevărate(R) şi drepte sunt judecăţile Tale!” 8 Al patrulea a vărsat potirul lui peste(S) soare. Şi(T) soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. 9 Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au(U) hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi(V) nu s-au pocăit ca să-I(W) dea slavă. 10 Al cincilea a vărsat potirul lui peste(X) scaunul de domnie al fiarei. Şi(Y) împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi(Z) muşcau limbile de durere. 11 Şi au(AA) hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor(AB) lor rele şi(AC) nu s-au pocăit de faptele lor. 12 Al şaselea a vărsat potirul lui peste(AD) râul cel mare, Eufrat. Şi(AE) apa lui a secat, ca(AF) să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit. 13 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului(AG) şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos(AH) trei duhuri necurate(AI), care semănau cu nişte broaşte. 14 Acestea sunt(AJ) duhuri de draci, care fac(AK) semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg(AL), ca să-i strângă pentru războiul(AM) zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. 15 „Iată(AN), Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca(AO) să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” 16 Duhurile(AP) cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. 17 Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a(AQ) isprăvit!” 18 Şi au urmat(AR) fulgere, glasuri, tunete şi s-a(AS) făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum(AT), de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare. 19 Cetatea(AU) cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a(AV) adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i(AW) dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. 20 Toate(AX) ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit. 21 O(AY) grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii(AZ) au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei(BA) grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
