10 Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava. ² Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului, la stânga lui. ³ Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea şi^(A) spune tuturor că este un nebun! ⁴ Când izbucneşte împotriva ta mânia celui ce stăpâneşte, nu-ţi^(B) părăsi locul, căci^(C) sângele rece te păzeşte de mari păcate. ⁵ Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală care vine de la cel ce cârmuieşte: ⁶ nebunia^(D) este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos. ⁷ Am văzut robi călări^(E) şi voievozi mergând pe jos ca nişte robi. ⁸ Cine^(F) sapă groapa altuia cade el în ea şi cine surpă un zid va fi muşcat de un şarpe. ⁹ Cine sfărâmă pietre este rănit de ele şi cine despică lemne este în primejdie. ¹⁰ Când se toceşte fierul şi rămâne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înţelepciune. ¹¹ Când muşcă şarpele, fiindcă n-a^(G) fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câştig din meşteşugul lui. ¹² Cuvintele^(H) unui înţelept sunt plăcute, dar^(I) buzele nebunului îi aduc pieirea. ¹³ Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea. ¹⁴ Nebunul^(J) spune o mulţime de vorbe, măcar că omul nu ştie ce se va întâmpla. Şi cine-i va spune ce^(K) va fi după el? ¹⁵ Truda nebunului oboseşte pe cel ce nu cunoaşte drumul spre cetate. ¹⁶ Vai^(L) de tine, ţară al cărei împărat este un copil şi ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineaţă! ¹⁷ Ferice de tine, ţară al cărei împărat este de neam mare şi ai cărei voievozi^(M) mănâncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie! ¹⁸ Când mâinile sunt leneşe, se lasă grinda şi când se lenevesc mâinile, plouă în casă. ¹⁹ Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul^(N) înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate. ²⁰ Nu blestema pe împărat nici chiar în gând şi nu^(O) blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.