Aceeaşi soartă pentru toţi

„M-am hotărât să înţeleg aceste lucruri şi am priceput că cei drepţi, cei înţelepţi şi lucrările lor se află în mâna lui Dumnezeu, chiar dacă omul nu ştie dacă îl aşteaptă dragoste sau ură. Totul este în viitor înaintea lui.[a] Pe toţi îi aşteaptă o singură soartă:

    pe cel drept ca şi pe cel nedrept,
pe cel bun ca şi pe cel rău,
pe cel curat[b] ca şi pe cel necurat,
    pe cel ce aduce jertfe ca şi pe cel ce nu aduce jertfe,
pe cel bun ca şi pe cel păcătos,
    pe cel ce face juruinţe ca şi pe cel ce se teme să le facă.

Acesta este cel mai mare rău care se face sub soare, şi anume că toţi au aceeaşi soartă. Mai mult, inima oamenilor se umple de răutate, iar prostia inimii lor nu-i părăseşte toată viaţa, deşi în cele din urmă ajung tot printre cei morţi, căci pentru[c] cel viu mai există speranţă, după cum mai de preţ este un câine viu, decât un leu mort.

Cei vii ştiu măcar că vor muri,
    pe când cei morţi nu mai ştiu nimic;
nu mai au parte de nici o plată;
    până şi pomenirea le este dată uitării,
la fel cum şi dragostea lor, ura lor şi
    gelozia lor au pierit demult!
Ei nu vor mai avea parte niciodată de nimic
    din tot ceea ce se face sub soare.

Mănâncă-ţi cu bucurie pâinea şi bea-ţi cu inimă veselă vinul, căci demult ţi-a acceptat Dumnezeu lucrările. Hainele să-ţi fie albe tot timpul, iar untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap. Petrece-ţi viaţa cea trecătoare împreună cu soţia pe care o iubeşti, atâtea zile câte ţi-au fost date sub soare, toate zilele tale trecătoare, căci aceasta este partea ta în viaţă, aceasta-ţi este partea din toată osteneala pe care o depui sub soare. 10 Tot ceea ce mâna ta găseşte să facă, fă cu toată puterea ta, căci lucrare, chibzuinţă, cunoştinţă şi înţelepciune nu există în Locuinţa Morţilor[d], acolo unde vei merge şi tu de altfel.

11 Apoi m-am întors şi am văzut că, sub soare,

nu cei sprinteni câştigă alergarea
    şi nu cei puternici câştigă războiul;
nu cei înţelepţi au parte de pâine,
    nu cei iscusiţi îşi însuşesc bogăţii
şi nu cei cunoscători au parte de bunăvoinţă,
    ci toate ţin de vreme şi de împrejurări.

12 Omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul morţii:

la fel cum sunt prinşi peştii în nada înşelătoare
    şi precum sunt prinse păsările în laţ,
tot aşa sunt traşi în capcană şi fiii oamenilor,
    atunci când vremea nenorocirii cade peste ei pe neaşteptate.

Înţelepciunea mai de preţ decât nebunia

13 Iată ce lucru înţelept am văzut sub soare şi mi s-a părut de mare preţ. 14 Exista o cetate mică, cu puţini locuitori în ea; împotriva ei a venit un rege puternic; a înconjurat-o şi a ridicat împotriva ei mari întărituri. 15 În ea s-a aflat însă un înţelept sărac, care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui. Dar nimeni nu şi-a mai adus aminte apoi de săracul acela. 16 Prin urmare, mi-am zis: «Înţelepciunea este mai bună decât tăria, dar înţelepciunea săracului este dispreţuită, iar cuvintele lui nu sunt ascultate.

17 Mai bine să asculţi cuvintele liniştite ale înţelepţilor,
    decât strigătele celui ce conduce printre nebuni!
18 Mai bună este înţelepciunea decât armele,
    dar un singur păcătos distruge mult bine!»“

Footnotes

  1. Eclesiastul 9:1 Sensul propoziţiei în ebraică este nesigur; sau: amândouă sunt înaintea lui
  2. Eclesiastul 9:2 Aquila, VUL, Siriacă; TM: pe cel bun şi curat,
  3. Eclesiastul 9:4 Sau: Cine oare este scutit? Pentru
  4. Eclesiastul 9:10 Ebr.: Şeol

Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri şi am văzut că cei neprihăniţi(A) şi înţelepţi şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: atât dragostea, cât şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor. Tuturor(B) li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat, ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure! Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare, anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi. Căci cine este scutit? Oricine trăieşte tot mai trage nădejde, căci un câine viu face mai mult decât un leu mort. Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei(C) morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea(D) li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult au şi pierit şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. Du-te dar de mănâncă-ţi(E) pâinea cu bucurie şi bea-ţi cu inimă bună vinul, căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. Hainele să-ţi fie albe în orice vreme şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap. Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti în tot timpul vieţii tale deşarte, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare în această vreme trecătoare, căci(F) aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. 10 Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune! 11 Am mai văzut(G) apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări. 12 Căci omul nu-şi(H) cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi(I) şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei. 13 Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare şi mi s-a părut mare. 14 Era(J) o mică cetate, cu puţini oameni în ea şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o şi a ridicat mari întărituri împotriva ei. 15 În ea se afla un om sărac, dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gândise la omul acela sărac. 16 Atunci am zis(K): „Mai bună este înţelepciunea decât tăria!” Totuşi, înţelepciunea(L) săracului este dispreţuită şi nimeni nu-l ascultă. 17 Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sunt mai de preţ decât strigătele unuia care stăpâneşte între nebuni. 18 Înţelepciunea este mai(M) de preţ decât sculele de război, dar un(N) singur păcătos nimiceşte mult bine.