Păzeşte-te de promisiuni pripite

„Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi, decât să aduci jertfa nesăbuiţilor, căci ei nu ştiu că săvârşesc un rău.

Nu te grăbi să-ţi deschizi gura
    şi inima ta să nu se pripească
        să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu,
căci Dumnezeu este în ceruri,
    iar tu eşti pe pământ;
        de aceea cuvintele tale să fie cumpănite.
Căci aşa cum visele se nasc din mulţimea grijilor,
    tot aşa prostia nesăbuitului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.[a]

Când faci un jurământ înaintea lui Dumnezeu, nu întârzia să-l împlineşti, căci Lui nu-I plac nesăbuiţii. Aşadar, împlineşte-ţi jurământul! Este mai bine să nu faci jurăminte, decât să faci jurăminte şi să nu le împlineşti. Nu lăsa gura să-ţi ducă trupul în păcat, aşa încât să-i zici trimisului[b] lui Dumnezeu[c]: «A fost o greşeală!» De ce să se mânie Dumnezeu din pricina glasului tău şi să nimicească lucrarea mâinilor tale? Visele multe sunt deşarte, la fel cum şi cuvintele multe sunt nefolositoare.[d] Aşadar, teme-te de Dumnezeu!“

Deşertăciunea bogăţiei

„Când vezi că într-o provincie săracul este asuprit, iar dreptatea şi omul drept sunt persecutaţi, să nu te miri de lucrurile acestea, căci un dregător veghează peste un alt dregător, iar peste amândoi veghează alţii şi mai mari! Cu toţii au parte de resursele ţării, iar menirea unui rege este de a apăra ogoarele[e].

10 Cel ce iubeşte argintul nu se satură de el,
    iar cine iubeşte bogăţia nu are câştig.
        Aceasta este tot o deşertăciune!

11 Când se înmulţesc bunătăţile,
    se înmulţesc şi cei ce le mănâncă
şi ce câştig mai are proprietarul lor,
    decât doar că le vede cu ochii lui?

12 Dulce este somnul pentru cel ce a muncit,
    fie că a mâncat puţin, fie că a mâncat mult,
însă bogatului, îndestularea
    nu-i oferă liniştea pentru odihnă.

13 Există un rău tulburător pe care l-am văzut sub soare:

am văzut bogăţie strânsă pentru[f] proprietarul ei, dar înspre răul său,
14     bogăţie pierdută printr-un negoţ nereuşit;
astfel fiul care i s-a născut
    nu mai rămâne cu nimic.
15 Gol a ieşit din pântecele mamei sale
    şi tot astfel s-a şi întors, plecând precum a venit.
Nimic nu a luat din osteneala lui,
    din tot ce-i aparţinuse!

16 Şi următorul lucru este un mare rău:

întocmai cum vine omul, aşa şi pleacă,
    şi ce câştig are omul din aceasta?!
        S-a ostenit în zadar!
17 Toată viaţa lui a mâncat pe întuneric,
    cu multă tulburare, cu suferinţă şi cu mânie.

18 Iată ce am înţeles eu că este bine şi frumos: ca omul să mănânce, să bea şi să trăiască bine de pe urma întregii lui osteneli pe care a depus-o sub soare în timpul puţinelor zile ale vieţii sale, pe care Dumnezeu i le-a dat, căci aceasta este partea sa. 19 De asemenea, orice om, căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie şi averi şi căruia i-a dat dreptul să se înfrupte din ele, să-şi ia partea ce i se cuvine din ele şi să se bucure de osteneala lui; acesta este un dar de la Dumnezeu. 20 Căci el nu se gândeşte prea mult la cât de trecătoare îi este viaţa, fiindcă Dumnezeu îi umple inima de bucurie.“

Footnotes

  1. Eclesiastul 5:3 Sau: discursul nesăbuitului se naşte din mulţimea cuvintelor
  2. Eclesiastul 5:6 Sau: îngerului
  3. Eclesiastul 5:6 Sau: trimisului Templului
  4. Eclesiastul 5:7 Sensul frazei în ebraică este nesigur; lit.: Căci în mulţimea visurilor este atât deşertăciune, cât şi mulţime de cuvinte
  5. Eclesiastul 5:9 Sensul în ebraică al părţii a doua a versetului este nesigur; sau: ţării; chiar şi regele are parte de resursele ogoarelor
  6. Eclesiastul 5:13 Sau: de către