Evrei 12
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
12 Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să(A) dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să(B) alergăm cu stăruinţă(C) în alergarea care ne stă înainte. 2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care(D), pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade(E) la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3 Uitaţi-vă dar(F) cu luare-aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca(G) nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. 4 Voi nu v-aţi împotrivit încă(H) până la sânge în lupta împotriva păcatului. 5 Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu(I) dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. 6 Căci Domnul pedepseşte pe(J) cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” 7 Suferiţi(K) pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? 8 Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care(L) toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. 9 Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui(M) duhurilor şi să trăim? 10 Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca(N) să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. 11 Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada(O) dătătoare de pace a neprihănirii. 12 Întăriţi-vă(P) dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; 13 croiţi(Q) cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci(R) mai degrabă să fie vindecat. 14 Urmăriţi(S) pacea cu toţi şi sfinţirea, fără(T) care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15 Luaţi seama(U) bine ca(V) nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca(W) nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea. 16 Vegheaţi să(X) nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care(Y) pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. 17 Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut(Z) să capete binecuvântarea, n-a(AA) fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe. 18 Voi nu v-aţi apropiat de un munte(AB) care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, 19 nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit au cerut(AC) să nu li se mai vorbească, 20 (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar(AD) un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata”. 21 Şi(AE) priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit şi tremur!”). 22 Ci v-aţi apropiat de(AF) Muntele Sionului, de(AG) cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de(AH) zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, 23 de Biserica celor întâi născuţi(AI), care(AJ) sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul(AK) tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi(AL) desăvârşiţi, 24 de Isus, Mijlocitorul(AM) legământului celui nou şi de sângele(AN) stropirii, care vorbeşte mai bine decât(AO) sângele lui Abel. 25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă(AP) n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri, 26 al(AQ) cărui glas a clătinat atunci pământul şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată(AR) nu numai pământul, ci şi cerul”. 27 Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea(AS) lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. 28 Fiindcă am primit dar o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică, 29 fiindcă Dumnezeul(AT) nostru este „un foc mistuitor”.
Evrei 12
Nouă Traducere În Limba Română
Dumnezeu Îşi disciplinează fiii
12 De aceea, întrucât suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne-ar putea împiedica şi păcatul care ne prinde atât de strâns şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne stă înainte. 2 Să ne fixăm atenţia asupra lui Isus, Cel Care iniţiază şi desăvârşeşte credinţa, Cel Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, dispreţuindu-i ruşinea, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! 3 Gândiţi-vă cu atenţie la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire faţă de El Însuşi din partea păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi descurajaţi şi să nu renunţaţi.
4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului 5 şi aţi uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii:
„Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului,
nu te descuraja când eşti mustrat de El,
6 pentru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte
şi pedepseşte pe orice fiu pe care-l primeşte.“[a]
7 Răbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui? 8 Însă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi, nu fii! 9 Mai mult, în cazul părinţilor noştri omeneşti, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? 10 Ei ne-au disciplinat pentru scurt timp, aşa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfinţenia Lui. 11 Întotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinaţi prin ea adună rodul paşnic al dreptăţii.
12 De aceea, întăriţi-vă braţele lipsite de putere şi genunchii slăbiţi! 13 „Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre“[b], pentru ca cel şchiop să nu-şi scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!
14 Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul! 15 Fiţi atenţi ca nici unul să nu se întoarcă de la harul lui Dumnezeu, ca nici un lăstar de amărăciune să nu crească şi să provoace durere, iar prin el mulţi să se pângărească! 16 Fiţi atenţi ca nimeni să nu fie desfrânat sau lumesc, ca Esau, care, pentru o mâncare, şi-a vândut drepturile de întâi născut. 17 Voi ştiţi că, mai târziu, când a vrut să-şi moştenească binecuvântarea, a fost respins, chiar dacă a căutat-o cu lacrimi, deoarece n-a găsit loc pentru pocăinţă.
18 Căci n-aţi venit la un munte care poate fi atins şi care este cuprins de foc; n-aţi venit la întuneric, negură şi furtună, 19 nici la sunet de trâmbiţă şi la un glas ale cărui cuvinte i-au făcut pe cei ce l-au auzit să ceară să nu li se mai vorbească, – 20 pentru că n-au putut îndura porunca dată, şi anume: „Chiar dacă un animal atinge muntele, trebuie să fie omorât cu pietre!“[c]; 21 priveliştea aceea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântat şi tremur!“[d] – 22 ci aţi venit la muntele Sion, la cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, la miile de îngeri adunaţi pentru sărbătoare, 23 la Biserica întâilor născuţi scrişi în ceruri, la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, la duhurile desăvârşite ale celor drepţi, 24 la Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, şi la sângele stropit, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.
25 Aveţi grijă să nu-L respingeţi pe Cel Ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat aceia care n-au vrut să-l asculte pe cel ce le-a adus mesajul divin pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel Ce ni-l aduce din ceruri! 26 Atunci glasul Lui a clătinat pământul, dar acum a promis că: „Voi clătina încă o dată, nu numai pământul, ci şi cerul.“[e] 27 Cuvintele „încă o dată“ arată înlăturarea a ceea ce poate fi clătinat, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână ceea ce nu poate fi clătinat. 28 De aceea, întrucât primim o Împărăţie care nu poate fi clătinată, să mulţumim şi să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod care-I este plăcut, cu reverenţă şi frică, 29 pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“[f].
Footnotes
- Evrei 12:6 Vezi Prov. 3:11, 12
- Evrei 12:13 Vezi Prov. 4:26
- Evrei 12:20 Vezi Ex. 19:12, 13
- Evrei 12:21 Vezi Deut. 9:19
- Evrei 12:26 Vezi Hag. 2:6
- Evrei 12:29 Vezi Deut. 4:24
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.