Alegoria viţei şi a celor doi vulturi

17 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: „Fiul omului, rosteşte o pildă, spune-i o parabolă Casei lui Israel!

Spune-i: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

‘Un vultur măreţ,
    cu aripi mari,
        cu pene lungi,
cu penaj bogat şi
    divers colorat,
        a venit în Liban şi,
prinzând vârful unui cedru,
    i-a rupt cea mai de sus rămurea,
a dus-o într-o ţară de negustori
    şi a sădit-o într-o cetate de negoţ.

    Apoi a luat sămânţă din ţară
    şi a semănat-o într-un pământ roditor.
A pus-o lângă o apă mare
    şi a sădit-o ca pe o salcie.
Sămânţa a încolţit şi s-a făcut o viţă
    întinsă, dar nu prea înaltă;
ramurile îi erau întoarse spre vultur,
    iar rădăcinile erau sub el.
Astfel ea a ajuns o viţă
    care a dat lăstari
        şi a făcut mlădiţe.

Mai era însă un alt vultur măreţ,
    cu aripi mari
        şi cu penaj bogat.
Şi iată că viţa aceasta
    şi-a îndreptat cu lăcomie rădăcinile spre el
        şi şi-a întins mlădiţele spre el
ca să i se dea mai multă apă
    decât pe terasa unde fusese sădită,
cu toate că fusese plantată
    pe un teren bun
        şi lângă o apă mare,
în aşa fel încât să facă ramuri,
    să dea rod
        şi să devină o viţă minunată.’

Prin urmare, spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

‘Oare-i va merge bine?
    Oare nu-i vor fi smulse rădăcinile
        şi nu-i vor fi tăiate roadele?!
I se vor veşteji toate frunzele, i se va usca butucul
    şi nu va fi nevoie nici de braţ puternic, nici de oameni mulţi
        pentru ca rădăcinile să-i fie îndepărtate!
10 Iată că este sădită! Îi va merge bine oare?
    Când vântul de răsărit
        va sufla împotriva ei,
oare nu se va usca ea de tot?
    Oare nu se va usca chiar pe terasa unde a încolţit?’»“

11 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 12 „Întreabă această Casă răzvrătită: «Nu ştiţi ce înseamnă aceste lucruri?» Apoi spune-le: «Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, i-a luat regele şi prinţii şi i-a dus cu el în Babilon. 13 Apoi a luat un membru al casei regale şi a încheiat un legământ cu el, punându-l sub jurământ. Totodată i-a luat şi pe conducătorii ţării, 14 ca să slăbească regatul, aşa încât să nu se mai ridice, ci să păzească legământul, rămânându-i loial. 15 Dar regele s-a răzvrătit împotriva lui şi a trimis un sol în Egipt, ca să-i dea cai şi un mare număr de oameni. Va reuşi el oare? Cel ce a făcut aceste lucruri va scăpa el oare? Să rupă el legământul şi să scape?

16 Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că regele va muri în Babilon, acolo unde locuieşte împăratul care l-a pus să domnească, al cărui jurământ l-a dispreţuit şi al cărui legământ l-a rupt. 17 Oştirea cea mare şi poporul cel numeros al lui Faraon nu va putea face nimic în război, când se vor înălţa rampe de asalt şi se vor zidi întărituri pentru nimicirea multor vieţi. 18 Pentru că a dispreţuit jurământul, rupând legământul, pentru că, deşi a încheiat un legământ, a făcut totuşi toate aceste lucruri, nu va scăpa!

19 De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi întoarce împotriva lui jurământul Meu pe care l-a dispreţuit şi legământul Meu pe care l-a rupt. 20 Îmi voi arunca asupra lui plasa şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce în Babilon şi îl voi judeca acolo pentru necredincioşia arătată faţă de Mine. 21 Toţi fugarii din trupele lui vor cădea loviţi de sabie, iar pe cei ce vor rămâne îi voi împrăştia în toate vânturile. Şi veţi şti astfel că Eu, Domnul, am vorbit.»

22 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Eu Însumi voi rupe o rămurea din vârful măreţ al unui cedru şi o voi sădi. Din vârful ramurilor lui voi rupe o mlădiţă firavă pe care Eu Însumi o voi planta pe un munte înalt şi măreţ. 23 O voi planta pe muntele cel mai înalt al lui Israel. Acesteia îi vor creşte ramuri, va da roade şi va deveni un cedru maiestuos. Păsări de tot felul se vor aşeza în el şi la umbra ramurilor lui vor locui tot felul de înaripate. 24 Şi toţi copacii câmpiei vor şti că Eu, Domnul, pot să smeresc un copac înalt şi pot să înalţ un copac neînsemnat, pot să usuc un copac plin de viaţă şi pot face să înflorească un copac uscat.» Eu, Domnul, am vorbit şi aşa voi face.“

Pedepsirea lui Zedechia

17 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, spune o vorbă cu tâlc, spune o pildă casei lui Israel şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Un(A) vultur mare, cu aripi lungi, cu aripile întinse, acoperit cu pene pestriţe a venit în Liban şi a luat(B) vârful unui cedru. A rupt ramura cea mai înaltă a lui, a dus-o într-o ţară de negoţ şi a pus-o într-o cetate de negustori; a luat şi din sămânţa ţării şi a pus-o într-un pământ roditor(C); a pus-o lângă o apă mare şi a sădit-o ca pe(D) o salcie. Lăstarul acesta a crescut şi s-a făcut un butuc de viţă întins, dar nu prea(E) înalt; viţele îi erau îndreptate spre vultur şi rădăcinile erau sub el. Astfel s-a făcut un butuc de viţă, a dat lăstari şi a făcut mlădiţe. Mai era însă un alt vultur, mare, cu aripi lungi şi cu pene multe. Şi iată că, din pământul unde era sădită, viţa(F) aceasta şi-a întins rădăcinile cu lăcomie spre el şi şi-a îndreptat ramurile spre el, ca s-o ude mai mult decât pe stratul în care era sădită. Viţa era sădită într-un pământ bun, lângă o apă mare, aşa ca să facă mlădiţe, să dea rod şi să se facă o viţă minunată. Spune, zice Domnul, Dumnezeu, îi va merge bine ei oare? Nu-i(G) va smulge vulturul dintâi rădăcinile şi-i va tăia rodul, şi i se vor usca toate frunzele odrăslite? Se va usca şi nu va trebui niciun braţ puternic, nici multă lume, ca s-o scoată din rădăcinile ei. 10 Iată că este sădită: îi va merge bine? Dacă o va atinge vântul de răsărit, nu se va usca(H) ea oare? Da, se va usca în straturile unde a odrăslit».’ ” 11 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 12 „Spune casei acesteia(I) răzvrătite: ‘Nu ştiţi ce înseamnă aceasta?’ Şi spune: ‘Iată, împăratul(J) Babilonului a venit la Ierusalim, a luat pe împăratul şi pe căpeteniile lui şi i-a dus cu el în Babilon. 13 A luat un(K) vlăstar de neam împărătesc, a făcut legământ cu el şi l-a pus(L) să jure, dar pe mai-marii ţării i-a luat cu el, 14 ca împărăţia să rămână(M) smerită, să nu se mai poată ridica, ci împăratul să-şi ţină legământul rămânându-i credincios. 15 Dar el s-a răsculat(N) împotriva lui şi a trimis soli în Egipt, ca să-i dea(O) cai şi un mare număr de oameni. Cel ce a făcut asemenea lucruri va izbuti el oare, va scăpa(P) el oare? Cum să mai scape dacă a rupt legământul?’ 16 Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că, în ţara(Q) împăratului care l-a pus să domnească, faţă de care şi-a călcat jurământul şi al cărui legământ l-a rupt, lângă el, în mijlocul Babilonului va muri! 17 Aşa că nici Faraon(R) nu va veni cu o oaste mare şi popor mult să-l ajute în război când se vor ridica întărituri(S) şi se vor face şanţuri pentru nimicirea multor suflete. 18 El a nesocotit jurământul până într-atât că a rupt legământul, ba încă şi-a dat mâna(T) şi a făcut toate aceste lucruri; nu va scăpa! 19 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pe viaţa Mea că, întrucât a nesocotit jurământul făcut în Numele Meu şi a rupt legământul Meu, voi face să se întoarcă asupra capului lui lucrul acesta. 20 Îmi voi(U) întinde mreaja peste el şi va fi prins în laţul Meu. Îl voi duce în Babilon şi acolo îl voi(V) judeca pentru abaterea săvârşită de el faţă de Mine. 21 Dar toţi fugarii(W) din toate oştile lui vor cădea loviţi de sabie, şi cei ce vor mai rămâne vor fi risipiţi în toate vânturile. Şi veţi şti că Eu, Domnul, am spus aceste lucruri’. 22 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Eu Însumi voi lua o rămurea(X) din vârful unui cedru mare şi o voi pune la pământ. Voi rupe din vârful ramurilor lui o mlădiţă fragedă(Y) şi o voi sădi(Z) pe un munte înalt şi ridicat. 23 Şi anume o voi sădi pe un munte(AA) înalt al lui Israel; ea va da lăstari, va aduce rod şi se va face un cedru măreţ. Păsări(AB) de tot felul se vor odihni sub umbra ramurilor lui. 24 Şi toţi copacii de pe câmp vor şti că Eu, Domnul, am(AC) pogorât copacul care se înălţa şi am înălţat copacul care era plecat; că Eu am uscat copacul cel verde şi am înverzit copacul cel uscat. Eu(AD), Domnul, am vorbit şi voi şi face.’ ”

Two Eagles and a Vine

17 The word of the Lord came to me: “Son of man, set forth an allegory and tell it to the Israelites as a parable.(A) Say to them, ‘This is what the Sovereign Lord says: A great eagle(B) with powerful wings, long feathers and full plumage of varied colors came to Lebanon.(C) Taking hold of the top of a cedar, he broke off(D) its topmost shoot and carried it away to a land of merchants, where he planted it in a city of traders.

“‘He took one of the seedlings of the land and put it in fertile soil. He planted it like a willow by abundant water,(E) and it sprouted and became a low, spreading vine. Its branches(F) turned toward him, but its roots remained under it. So it became a vine and produced branches and put out leafy boughs.(G)

“‘But there was another great eagle with powerful wings and full plumage. The vine now sent out its roots toward him from the plot where it was planted and stretched out its branches to him for water.(H) It had been planted in good soil by abundant water so that it would produce branches,(I) bear fruit and become a splendid vine.’

“Say to them, ‘This is what the Sovereign Lord says: Will it thrive? Will it not be uprooted and stripped of its fruit so that it withers? All its new growth will wither. It will not take a strong arm or many people to pull it up by the roots.(J) 10 It has been planted,(K) but will it thrive? Will it not wither completely when the east wind strikes it—wither away in the plot where it grew?(L)’”

11 Then the word of the Lord came to me: 12 “Say to this rebellious people, ‘Do you not know what these things mean?(M)’ Say to them: ‘The king of Babylon went to Jerusalem and carried off her king and her nobles,(N) bringing them back with him to Babylon.(O) 13 Then he took a member of the royal family and made a treaty(P) with him, putting him under oath.(Q) He also carried away the leading men(R) of the land, 14 so that the kingdom would be brought low,(S) unable to rise again, surviving only by keeping his treaty. 15 But the king rebelled(T) against him by sending his envoys to Egypt(U) to get horses and a large army.(V) Will he succeed? Will he who does such things escape? Will he break the treaty and yet escape?(W)

16 “‘As surely as I live, declares the Sovereign Lord, he shall die(X) in Babylon, in the land of the king who put him on the throne, whose oath he despised and whose treaty he broke.(Y) 17 Pharaoh(Z) with his mighty army and great horde will be of no help to him in war, when ramps(AA) are built and siege works erected to destroy many lives.(AB) 18 He despised the oath by breaking the covenant. Because he had given his hand in pledge(AC) and yet did all these things, he shall not escape.

19 “‘Therefore this is what the Sovereign Lord says: As surely as I live, I will repay him for despising my oath and breaking my covenant.(AD) 20 I will spread my net(AE) for him, and he will be caught in my snare. I will bring him to Babylon and execute judgment(AF) on him there because he was unfaithful(AG) to me. 21 All his choice troops will fall by the sword,(AH) and the survivors(AI) will be scattered to the winds.(AJ) Then you will know that I the Lord have spoken.(AK)

22 “‘This is what the Sovereign Lord says: I myself will take a shoot(AL) from the very top of a cedar and plant it; I will break off a tender sprig from its topmost shoots and plant it on a high and lofty mountain.(AM) 23 On the mountain heights(AN) of Israel I will plant it; it will produce branches and bear fruit(AO) and become a splendid cedar. Birds of every kind will nest in it; they will find shelter in the shade of its branches.(AP) 24 All the trees of the forest(AQ) will know that I the Lord bring down(AR) the tall tree and make the low tree grow tall. I dry up the green tree and make the dry tree flourish.(AS)

“‘I the Lord have spoken, and I will do it.(AT)’”