Denunţarea idolatriei

10 „Ascultaţi cuvântul pe care vi-l spune Domnul, casă a lui Israel: «Aşa vorbeşte Domnul:

‘Nu învăţaţi calea celorlalte neamuri
    şi nu vă înspăimântaţi de semnele cerurilor,
        chiar dacă neamurile se înspăimântă de ele.
Căci obiceiurile neamurilor sunt deşarte;
    ei taie un copac din pădure
        şi mâna meşterului îl lucrează cu dalta.
Îl împodobesc cu argint şi aur
    şi îl fixează cu ciocane şi cuie
        ca astfel să nu se clatine.
Asemenea unor sperietori într-un ogor de castraveţi,
    idolii lor nu pot vorbi;
ei sunt purtaţi de alţii,
    căci nu pot merge.
Să nu vă temeţi de ei,
    căci nu vă pot face nici un rău
        şi nu sunt în stare să vă facă nici un bine.’»“

„Nici unul nu este ca Tine, Doamne!
    Tu eşti mare
        şi Numele Tău este măreţ în putere.
Cine să nu se teamă de Tine,
    Împărate al neamurilor?
        Ţie Ţi se cuvine teama!
Căci printre toţi înţelepţii neamurilor
    şi în toate regatele lor
        nu este nimeni ca Tine.
Toţi laolaltă sunt proşti şi nebuni;
    ştiinţa lor este dată de idoli deşerţi din lemn.
Argintul bătut este adus din Tarşiş
    şi aurul din Ufaz;
Ceea ce meşterul şi aurarul au făcut
    este îmbrăcat apoi în albastru şi purpuriu;
        toate sunt lucrate de meşteri pricepuţi.
10 Domnul însă este adevăratul Dumnezeu.
    El este Dumnezeul cel Viu şi Împăratul cel Veşnic.
Când El se mânie, pământul se cutremură
    şi neamurile nu pot suferi indignarea Lui.

11 De aceea, aşa să le vorbiţi: «Aceşti zei, care nu au făcut cerurile şi pământul, vor pieri de pe faţa pământului şi de sub ceruri.»[a]

12 El însă a făcut pământul prin puterea Lui,
    a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui
        şi a întins cerurile prin priceperea Lui.
13 La tunetul Lui urlă apele din ceruri.
    El înalţă norii de la marginile pământului,
trimite fulgerele şi ploaia
    şi scoate vântul din cămările Lui.

14 Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoştinţă;
    orice aurar rămâne de ruşine cu idolii lui,
căci chipurile lui turnate sunt numai minciună
    şi nu au nici o suflare în ele.
15 Sunt fără nici o valoare, sunt o lucrare de batjocură!
    Când va veni vremea să fie pedepsiţi, vor pieri.
16 Dar Partea lui Iacov nu este ca aceştia,
    căci El este Cel Ce a întocmit totul,
iar Israel este seminţia moştenirii Lui[b]
    Domnul Oştirilor este Numele Lui.“

Iminenţa exilului

17 „Adună-ţi lucrurile din ţară,
    tu care eşti sub asediu,
18 căci aşa vorbeşte Domnul:
    «Iată, de data aceasta îi voi arunca departe
        pe cei ce locuiesc în ţară;
voi aduce suferinţă peste ei
    ca să poată fi prinşi.»“

19 „Vai de mine! Sunt zdrobit!
    Rana mea este fără vindecare!
Dar îmi zic: «Aceasta îmi este boala
    şi trebuie s-o îndur.»
20 Cortul meu este distrus;
    toate funiile îmi sunt rupte.
Fiii mei s-au depărtat de la mine şi nu mai sunt;
    nu a mai rămas nimeni să-mi întindă iarăşi cortul
        şi să-mi ridice draperiile.
21 Păstorii s-au prostit
    şi nu L-au căutat pe Domnul.
De aceea n-au propăşit
    şi li s-au risipit toate turmele.
22 Iată, se aude o veste:
    un mare cutremur se apropie din ţara de nord,
ca să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu,
    într-o vizuină de şacali.

Rugăciunea lui Ieremia

23 Ştiu, Doamne, că viaţa unui om nu-i aparţine,
    nici nu stă în puterea unui om ca atunci când umblă să-şi conducă paşii.
24 Disciplinează-mă, Doamne, dar numai cu măsură;
    nu în mânia Ta,
        ca nu cumva să mă reduci la nimic.
25 Varsă-Ţi furia asupra neamurilor
    care nu Te cunosc
        şi asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău,
căci ele l-au mâncat pe Iacov,
    l-au devorat, i-au pus capăt
        şi i-au distrus locuinţa.“

Footnotes

  1. Ieremia 10:11 Versetul acesta este scris în aramaică
  2. Ieremia 10:16 Sau: căci El este făcătorul a toate, / şi al lui Israel, seminţia moştenirii Lui.