Înşelătoria ghivoniţilor

Auzind despre aceste evenimente, toţi regii din regiunea de apus a Iordanului, atât cei din regiunea muntoasă[a] şi din zona deluroasă[b], cât şi cei situaţi pe întreaga coastă a Mării celei Mari[c] până în dreptul Libanului, şi anume regii hitiţi, amoriţi, canaaniţi, pereziţi, hiviţi şi iebusiţi, s-au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua şi a lui Israel.

Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăţilor Ierihon şi Ai, s-au folosit de vicleşug şi au plecat spre israeliţi, dându-se drept mesageri. Ei purtau[d] pe măgarii lor saci învechiţi şi burdufuri vechi de vin, crăpate şi peticite. Erau încălţaţi cu sandale vechi şi peticite şi purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată şi fărâmiţată.

Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal şi i-au vorbit astfel lui şi bărbaţilor lui Israel:

– Noi am venit dintr-o ţară îndepărtată. Încheiaţi acum un legământ cu noi!

Bărbaţii lui Israel le-au răspuns însă hiviţilor:

– Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?

– Noi suntem slujitorii tăi! i-au zis ei lui Iosua.

– Cine sunteţi şi de unde veniţi? i-a întrebat Iosua.

– Slujitorii tăi au venit dintr-o ţară foarte îndepărtată, i-au răspuns ei, din cauza Numelui Domnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt, 10 precum şi ce a făcut celor doi regi amoriţi de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heşbonului şi lui Og, regele Başanului, care domnea la Aştarot. 11 Bătrânii noştri împreună cu toţi locuitorii ţării noastre ne-au zis să ne luăm provizii pentru călătorie, să plecăm, iar când vă vom întâlni, să vă spunem: „Noi suntem slujitorii voştri. Prin urmare, încheiaţi legământ cu noi!“. 12 Pâinea aceasta era caldă când am luat-o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată şi fărâmiţată. 13 Aceste burdufuri de vin au fost odată pline şi noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea şi sandalele ni s-au învechit mult din cauza călătoriei lungi.

14 Israeliţii le-au verificat proviziile şi nu L-au mai întrebat pe Domnul. 15 Iosua a făcut pace cu ei, încheind un legământ că le va cruţa vieţile, iar conducătorii adunării i-au asigurat de aceasta printr-un jurământ.

16 La trei zile după încheierea legământului, israeliţii au aflat că ghivoniţii sunt vecini cu ei şi că locuiesc în mijlocul lor. 17 După trei zile de călătorie israeliţii au ajuns la cetăţile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim. 18 Israeliţii nu i-au putut ataca deoarece conducătorii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. Întreaga adunare a cârtit împotriva conducătorilor. 19 Toţi conducătorii au zis înaintea întregii adunări: „Pentru că le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei! 20 Totuşi iată ce le putem face: le vom cruţa vieţile ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza a ceea ce le-am promis prin jurământ.“ 21 Conducătorii au mai zis: „Să trăiască!“ Au fost însă întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru întreaga adunare, cum le spuseseră conducătorii[e].

22 Iosua i-a chemat pe ghivoniţi şi le-a zis:

– De ce ne-aţi înşelat spunându-ne că veniţi dintr-o ţară foarte îndepărtată, când de fapt voi locuiţi în mijlocul nostru? 23 Acum sunteţi blestemaţi şi nici unul din voi nu va înceta să taie lemne şi să scoată apă pentru Casa Dumnezeului meu! 24 Ei i-au răspuns lui Iosua:

– Slujitorilor tăi li s-a spus despre ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, i-a poruncit robului Său Moise, şi anume să vă dea toată ţara şi să-i nimicească pe toţi locuitorii ţării dinaintea voastră. Atunci am fost cuprinşi de frică pentru vieţile noastre din cauza voastră şi de aceea am făcut lucrul acesta. 25 Acum, noi suntem în mâinile tale. Prin urmare, fă-ne cum crezi că este bine şi drept!

26 Iosua le-a făcut aşa cum hotărâse; el i-a salvat din mâna israeliţilor şi astfel ei nu i-au ucis. 27 Dar începând cu acea zi, Iosua i-a pus să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare şi pentru altarul Domnului, în locul pe care El îl va alege, ceea ce, de altfel, fac şi în ziua de azi.

Footnotes

  1. Iosua 9:1 Zona muntoasă din centrul Canaanului, situată între Valea Iordanului şi zona deluroasă
  2. Iosua 9:1 Ebr.: Şefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului şi ţărmul Mediteranei
  3. Iosua 9:1 Marea Mediterană
  4. Iosua 9:4 Cele mai multe mss ale TM; câteva mss ale TM, VUL, Siriacă şi LXX: au plecat spre israeliţi. Ei au pregătit provizii şi au încărcat
  5. Iosua 9:21 Sau: adunare. Astfel le-au vorbit conducătorii; sau: adunare. Astfel, conducătorii şi-au ţinut jurământul

Împăraţii ţării se unesc

La auzul acestor lucruri, toţi împăraţii care erau dincoace de Iordan, în munte şi în vale şi pe toată coasta(A) Mării celei Mari, până lângă Liban, hetiţii(B), amoriţii, canaaniţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii s-au unit(C) împreună într-o înţelegere ca să lupte împotriva lui Iosua şi împotriva lui Israel.

Viclenia gabaoniţilor

Locuitorii(D) din Gabaon(E), de partea lor, când au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului şi cetăţii Ai, au întrebuinţat un vicleşug şi au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat nişte saci vechi pe măgarii lor şi nişte burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cârpite, iar în picioare purtau încălţăminte veche şi cârpită şi erau îmbrăcaţi cu nişte haine vechi pe ei, iar toată pâinea pe care o aveau pentru hrană era uscată şi mucegăită. S-au dus la Iosua, în(F) tabără la Ghilgal, şi i-au zis lui şi tuturor celor din Israel: „Noi venim dintr-o ţară depărtată, acum deci faceţi legământ cu noi”. Bărbaţii lui Israel au răspuns heviţilor(G) acestora: „Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru, cum să(H) facem noi legământ cu voi?” Ei au zis lui Iosua: „Noi(I) suntem robii tăi.” Şi Iosua le-a zis: „Cine sunteţi voi şi de unde veniţi?” Ei i-au răspuns: „Robii tăi vin dintr-o ţară foarte(J) depărtată, pentru faima Domnului, Dumnezeului tău, căci am auzit(K) vorbindu-se de El, de tot ce a făcut în Egipt 10 şi de ce a(L) făcut celor doi împăraţi ai amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, şi lui Og, împăratul Basanului, care era la Aştarot. 11 Şi bătrânii noştri şi toţi locuitorii din ţara noastră ne-au zis: ‘Luaţi cu voi merinde pentru călătorie, duceţi-vă înaintea lor şi spuneţi-le: «Noi suntem robii voştri; acum deci faceţi legământ cu noi». 12 Iată pâinea noastră: era caldă când am luat-o ca merinde de acasă, în ziua când am plecat să venim la voi, şi acum s-a uscat şi s-a mucegăit. 13 Burdufurile acestea de vin, când le-am umplut, erau noi de tot şi iată-le s-au rupt; hainele şi încălţămintea noastră s-au învechit de lungimea prea mare a drumului’. 14 Bărbaţii lui Israel au luat din merindele lor şi n-au(M) întrebat pe Domnul. 15 Iosua a făcut pace(N) cu ei şi a încheiat un legământ prin care trebuia să-i lase cu viaţă, şi căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta. 16 La trei zile după încheierea acestui legământ, copiii lui Israel au aflat că erau vecini cu ei şi că locuiau în mijlocul lor. 17 Căci copiii lui Israel au plecat şi a treia zi au ajuns la cetăţile lor; cetăţile lor erau(O) Gabaon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim. 18 Dar nu i-au bătut, pentru că(P) fruntaşii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că-i vor lăsa cu viaţă. Şi toată adunarea a cârtit împotriva căpeteniilor. 19 Toate căpeteniile au zis întregii adunări: „Le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi acum nu putem să ne atingem de ei. 20 Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viaţă, ca să n-aducem peste(Q) noi mânia Domnului din pricina jurământului pe care li l-am făcut”. 21 „Să trăiască”, le-au zis căpeteniile. Dar au fost întrebuinţaţi la tăiat lemne(R) şi la scos apă pentru toată adunarea, cum(S) le spuseseră căpeteniile. 22 Iosua i-a chemat şi le-a vorbit astfel: „Pentru ce ne-aţi înşelat zicând: ‘Suntem(T) foarte departe de voi’, când voi(U) locuiţi în mijlocul nostru? 23 Acum sunteţi blestemaţi(V) şi nu veţi înceta să fiţi în robie, să tăiaţi(W) lemne şi să scoateţi apă pentru Casa Dumnezeului meu”. 24 Ei au răspuns lui Iosua şi au zis: „Robii tăi au auzit de poruncile(X) date de Domnul, Dumnezeul tău, robului Său Moise, ca să vă dea în mână toată ţara şi să nimicească dinaintea voastră pe toţi locuitorii ei, şi venirea voastră a băgat mare frică(Y) în noi cu privire la viaţa noastră: iată de ce am lucrat aşa. 25 Şi acum, iată-ne în mâinile(Z) tale; fă cu noi ce vei crede că este bine şi drept să faci”. 26 Iosua le-a făcut aşa cum hotărâse; i-a izbăvit din mâna copiilor lui Israel, care nu i-au omorât, 27 dar din ziua aceea i-a pus să taie lemne(AA) şi să scoată apă pentru adunare şi pentru altarul Domnului în locul pe care l-ar alege Domnul: ceea ce fac până în ziua(AB) de azi.

The Gibeonite Deception

Now when all the kings west of the Jordan heard about these things—the kings in the hill country,(A) in the western foothills, and along the entire coast of the Mediterranean Sea(B) as far as Lebanon(C) (the kings of the Hittites, Amorites, Canaanites, Perizzites,(D) Hivites(E) and Jebusites)(F) they came together to wage war against Joshua and Israel.

However, when the people of Gibeon(G) heard what Joshua had done to Jericho and Ai,(H) they resorted to a ruse: They went as a delegation whose donkeys were loaded[a] with worn-out sacks and old wineskins, cracked and mended. They put worn and patched sandals on their feet and wore old clothes. All the bread of their food supply was dry and moldy. Then they went to Joshua in the camp at Gilgal(I) and said to him and the Israelites, “We have come from a distant country;(J) make a treaty(K) with us.”

The Israelites said to the Hivites,(L) “But perhaps you live near us, so how can we make a treaty(M) with you?”

“We are your servants,(N)” they said to Joshua.

But Joshua asked, “Who are you and where do you come from?”

They answered: “Your servants have come from a very distant country(O) because of the fame of the Lord your God. For we have heard reports(P) of him: all that he did in Egypt,(Q) 10 and all that he did to the two kings of the Amorites east of the Jordan—Sihon king of Heshbon,(R) and Og king of Bashan,(S) who reigned in Ashtaroth.(T) 11 And our elders and all those living in our country said to us, ‘Take provisions for your journey; go and meet them and say to them, “We are your servants; make a treaty with us.”’ 12 This bread of ours was warm when we packed it at home on the day we left to come to you. But now see how dry and moldy it is. 13 And these wineskins that we filled were new, but see how cracked they are. And our clothes and sandals are worn out by the very long journey.”

14 The Israelites sampled their provisions but did not inquire(U) of the Lord. 15 Then Joshua made a treaty of peace(V) with them to let them live,(W) and the leaders of the assembly ratified it by oath.

16 Three days after they made the treaty with the Gibeonites, the Israelites heard that they were neighbors, living near(X) them. 17 So the Israelites set out and on the third day came to their cities: Gibeon, Kephirah, Beeroth(Y) and Kiriath Jearim.(Z) 18 But the Israelites did not attack them, because the leaders of the assembly had sworn an oath(AA) to them by the Lord, the God of Israel.

The whole assembly grumbled(AB) against the leaders, 19 but all the leaders answered, “We have given them our oath by the Lord, the God of Israel, and we cannot touch them now. 20 This is what we will do to them: We will let them live, so that God’s wrath will not fall on us for breaking the oath(AC) we swore to them.” 21 They continued, “Let them live,(AD) but let them be woodcutters and water carriers(AE) in the service of the whole assembly.” So the leaders’ promise to them was kept.

22 Then Joshua summoned the Gibeonites and said, “Why did you deceive us by saying, ‘We live a long way(AF) from you,’ while actually you live near(AG) us? 23 You are now under a curse:(AH) You will never be released from service as woodcutters and water carriers for the house of my God.”

24 They answered Joshua, “Your servants were clearly told(AI) how the Lord your God had commanded his servant Moses to give you the whole land and to wipe out all its inhabitants from before you. So we feared for our lives because of you, and that is why we did this. 25 We are now in your hands.(AJ) Do to us whatever seems good and right(AK) to you.”

26 So Joshua saved them from the Israelites, and they did not kill them. 27 That day he made the Gibeonites(AL) woodcutters and water carriers(AM) for the assembly, to provide for the needs of the altar of the Lord at the place the Lord would choose.(AN) And that is what they are to this day.

Footnotes

  1. Joshua 9:4 Most Hebrew manuscripts; some Hebrew manuscripts, Vulgate and Syriac (see also Septuagint) They prepared provisions and loaded their donkeys