16 Trimiteţi miei drept tribut
    conducătorului ţării,
din Sela, pe drumul pustiei,
    la muntele fiicei Sionului.
Ca nişte păsări alungate,
    izgonite din cuib,
aşa sunt fiicele Moabului
    la vadurile Arnonului.

«Dă-ne un sfat!
    Hotărăşte ceva!
Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei
    şi prefă-o în noapte!
Ascunde-i pe cei izgoniţi
    şi nu-i trăda pe fugari!
Primeşte-i pe deportaţii Moabului
    să locuiască cu tine!
Fii un refugiu pentru ei
    în faţa nimicitorului!»

Când asupritorul va înceta,
    când nimicirea va lua sfârşit
        şi prădătorul va lăsa ţara în pace,
atunci, prin îndurare[a], va fi întemeiat un tron
    pe care va domni cu credincioşie
        cineva din Cortul lui David,
    un judecător care caută să judece drept
        şi este plin de râvnă pentru dreptate.

Am auzit de mândria Moabului –
    cât este el de mândru! –
de fala sa, de trufia şi de aroganţa sa,
    dar laudele lui sunt minciuni.
De aceea bocesc moabiţii,
    văitându-se toţi pentru Moab.
Bociţi şi fiţi adânc mâhniţi
    pentru oamenii[b] din Chir-Hareset!
Căci câmpiile Heşbonului se usucă
    la fel ca şi viile din Sibma.
Domnitorii neamurilor
    au distrus cele mai alese viţe,
care cândva ajungeau până la Iazer,
    fiind răspândite până spre pustie.
Mlădiţele ei se întindeau
    şi ajungeau până la mare[c].
De aceea plâng împreună cu Iazerul
    pentru viile din Sibma.
O, Heşbon! O, Eleale!
    Vă ud cu lacrimile Mele!
Căci strigătul de bucurie
    scos de voi la culesul fructelor şi la seceriş a încetat.
10 Bucuria şi veselia au dispărut din livezi;
    în vii nu se mai cântă şi nu se mai chiuie de bucurie;
nimeni nu mai zdrobeşte vinul în teascuri,
    căci am făcut să înceteze strigătele de bucurie.
11 De aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab
    şi sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset.
12 Moab va fi văzut
    trudindu-se pe înălţimi,
venind la altar să se roage,
    însă nu va primi nimic.

13 Acesta este cuvântul pe care-l rostise Domnul cu privire la Moab. 14 Dar acum, Domnul zice: «În trei ani, număraţi ca anii unui simbriaş, în ciuda mulţimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbuşită, iar cei ce vor supravieţui vor fi puţini şi slabi.»“

Footnotes

  1. Isaia 16:5 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
  2. Isaia 16:7 Lit.: pentru prăjiturile de stafide
  3. Isaia 16:8 Sau: treceau până dincolo de mare

16 Trimiteţi(A) miei cârmuitorului ţării, trimiteţi-i din(B) Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului! Ca o pasăre fugară, zgurnită din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului(C). Şi vor zice: „Sfătuieşte, mijloceşte, acoperă-ne ziua namiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi! Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârşi, cel ce calcă ţara în picioare va pieri. Şi atunci, un scaun de domnie se(D) va întări prin îndurare şi se va vedea şezând cu credincioşie, în casa lui David, un(E) judecător, prieten al dreptului şi plin de râvnă pentru dreptate.” – Auzim îngâmfarea mândrului(F) Moab, fudulia şi fala lui, trufia(G) şi lăudăroşia lui. De aceea geme(H) Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dărâmăturile Chir-Haresetului(I), adânc mâhniţi; căci câmpiile(J) Hesbonului lâncezesc; stăpânii neamurilor au sfărâmat butucii viei din(K) Sibma, care se întindeau până la Iaezer şi se încâlceau prin pustie: mlădiţele ei se întindeau şi treceau dincolo de mare. De aceea plâng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud(L) cu lacrimile mele, Hesbonule(M) şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război! 10 S-a(N) dus bucuria şi veselia din câmpii! Şi în vii, nu mai sunt cântece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. „Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules. 11 De aceea îmi plânge sufletul(O) pentru Moab ca o harpă şi inima pentru Chir-Hares. 12 Şi, când se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălţimi(P), şi va intra în locaşul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!” – 13 Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului. 14 Iar acum Domnul vorbeşte şi zice:

„În trei ani, ca(Q) anii unui simbriaş, slava Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime, şi ce va rămâne va fi puţin lucru, aproape nimic.”