57 Cel drept piere
    şi nimănui nu-i pasă.
Oamenii devotaţi sunt luaţi
    şi nimeni nu înţelege
că cei drepţi sunt luaţi
    pentru a fi cruţaţi de nenorocire.
Cei ce umblă drept
    vor avea parte de pace
        şi se vor odihni în culcuşurile lor.

«Cât despre voi, veniţi încoace,
    fii de vrăjitoare,
        odrasle din bărbat adulter şi femeie prostituată!
De cine credeţi că vă bateţi joc?
    Împotriva cui credeţi că rânjiţi
        şi scoateţi limba?
Nu sunteţi decât nişte copii ai nelegiuirii,
    nişte odrasle ale minciunii,
care vă aprindeţi de poftă printre stejari
    şi sub orice copac verde,
care vă sacrificaţi copiii în văi,
    printre stânci.
Idolii din pietrele netede ale văii sunt moştenirea ta;
    ei, da, ei sunt soarta ta.
Lor le torni jertfe de băutură
    şi le aduci daruri de mâncare.
        Să fiu Eu oare îndurător la vederea acestor fapte?
Ţi-ai aşezat patul
    pe un munte înalt şi semeţ
şi acolo te-ai urcat
    ca să aduci jertfă.
În spatele uşii şi al tocului ei
    ţi-ai aşezat simbolul păgân.
Uitând de Mine, ţi-ai dezvelit patul,
    te-ai suit în el şi l-ai făcut primitor.
Ai făcut o înţelegere cu ei,
    le-ai iubit patul
        şi le-ai privit goliciunea.
Te-ai dus la Moleh[a] cu untdelemn,
    ţi-ai înmulţit parfumurile,
ţi-ai trimis ambasadori până departe,
    i-ai trimis chiar până în Locuinţa Morţilor.
10 Ai obosit de atâtea hoinăreli,
    dar nu zici: ‘Renunţ!’
Te afli încă în putere
    şi de aceea nu eşti sleit.

11 De cine te-ai înspăimântat şi te-ai temut atât,
    încât să minţi,
să nu-ţi mai aminteşti de Mine
    şi nici măcar să nu te mai gândeşti la Mine?
Pentru că multă vreme am tăcut,
    de aceea nu te temi de Mine.
12 Voi face cunoscute însă dreptatea ta şi faptele tale,
    dar ele nu îţi vor fi de folos.
13 Când vei striga după ajutor,
    să te scape mulţimea ta de idoli!
Pe toţi îi va risipi însă vântul
    şi o simplă suflare îi va spulbera,
dar cel ce caută refugiu în Mine va moşteni ţara
    şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.»“

Cei ce se căiesc vor fi mângâiaţi

14 „Se va zice:

«Construiţi! Construiţi! Pregătiţi un drum!
    Înlăturaţi orice obstacol din calea poporului Meu!»
15 Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt şi Cel Preaînălţat,
    Cel Ce trăieşte veşnic şi al Cărui Nume este sfânt:
«Eu locuiesc într-un loc înalt şi sfânt,
    dar sunt şi cu cel zdrobit şi smerit în duh,
ca să înviorez duhurile celor smeriţi
    şi inimile celor zdrobiţi.
16 Nu voi certa pe vecie
    şi nu voi fi pentru totdeauna mânios,
pentru că atunci duhul şi sufletele pe care le-am făcut
    ar leşina înaintea Mea.
17 M-am mâniat din cauza păcatului lăcomiei lui;
    l-am pedepsit şi, de mânie, Mi-am ascuns faţa,
        dar el a continuat, răzvrătit, să umble pe căile alese de inima lui.
18 Am văzut cum s-a purtat, dar îl voi vindeca,
    îl voi călăuzi, şi-i voi aduce mângâiere,
lui şi celor ce-l jelesc,
19     creând laudă pe buzele lor.
Pace, pace celui de departe şi celui de aproape,
    zice Domnul. Eu îl voi vindeca!
20 Dar cei răi sunt ca marea agitată,
    care nu se poate linişti
        şi ale cărei valuri aruncă numai noroi şi mâl.

21 Pentru cei răi nu este pace, zice Dumnezeul meu.

Footnotes

  1. Isaia 57:9 Sau: la rege

57 Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii(A) de bine, şi(B) nimeni nu ia aminte că din pricina[a] răutăţii este luat cel neprihănit. El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihneşte în culcuşul(C) lui. Dar voi, apropiaţi-vă încoace, fii(D) ai vrăjitoarei, sămânţa precurvarului şi a curvei! De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui vă deschideţi voi gura larg şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi nişte copii ai păcatului, o sămânţă a minciunii, care se încălzeşte pentru idoli sub(E) orice copac verde, care(F) junghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moştenire, ele sunt soarta ta; lor le torni şi jertfe de băutură şi le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta? Pe un munte(G) înalt şi ridicat îţi faci culcuşul(H); tot acolo te sui să aduci jertfe. Îţi pui pomenirea în dosul uşii şi uşorilor, căci, departe de Mine, îţi ridici învelitoarea şi te sui în pat, îţi lărgeşti culcuşul şi faci legământ cu ei; îţi place(I) legătura cu ei şi iei seama la semnul lor. Te duci(J) la împărat cu untdelemn, îţi înmulţeşti miresmele, îţi trimiţi solii departe şi te pleci până la Locuinţa morţilor. 10 Oboseşti mergând şi(K) nu zici: „Încetez!” Tot mai găseşti putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea. 11 Şi de(L) cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ţi-ai adus aminte şi nu ţi-a păsat de Mine? Şi Eu(M) tac, şi încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine. 12 Dar acum îţi voi da pe faţă neprihănirea, şi faptele tale nu-ţi vor folosi! 13 Şi atunci să strigi şi să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toţi, o suflare îi va ridica. „Dar cel ce se încrede în Mine va moşteni ţara şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.” – 14 Şi El zice: „Croiţi(N), croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!” 15 Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume(O) este sfânt: „Eu(P) locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu(Q) omul zdrobit şi smerit, ca(R) să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite. 16 Nu(S) vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leşin duhurile şi sufletele pe care(T) le-am făcut. 17 Din pricina păcatului lăcomiei(U) lui M-am(V) mâniat şi l-am lovit, M-am(W) ascuns, în supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui. 18 I-am văzut căile, şi totuşi îl voi(X) tămădui; îl voi călăuzi şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng(Y) împreună cu el. 19 Voi pune lauda(Z) pe buze: ‘Pace, pace celui(AA) de departe şi celui de aproape! – zice Domnul – Da(AB) Eu îl voi tămădui!’ 20 Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mâl. 21 Cei răi n-au pace(AC)”, zice Dumnezeul meu.

Footnotes

  1. Isaia 57:1 Sau: înaintea nenorocirii.