Cântarea Deborei

În ziua aceea Debora şi Barak, fiul lui Abinoam, au cântat această cântare:

„Când căpeteniile s-au pus în fruntea lui Israel,
    poporul s-a arătat gata de luptă!
        Binecuvântaţi pe Domnul!

Ascultaţi, regi! Luaţi aminte, domnitori!
    Eu, da eu, voi cânta Domnului[a],
        voi cânta spre lauda Domnului, Dumnezeul lui Israel:

Doamne, când ai ieşit din Seir,
    când ai mărşăluit din ţinutul Edomului,
pământul s-a cutremurat, cerurile s-au clătinat
    şi norii au turnat ape!
Munţii s-au zdruncinat înaintea Domnului,
    Sinaiul acesta s-a clătinat[b] în faţa Domnului!

Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat[c],
    şi pe vremea Iaelei,
drumurile erau părăsite,
    şi drumeţii călătoreau pe căi ocolite!
Încetase viaţa din satele lui Israel, se sfârşise,[d]
    până când m-am ridicat eu[e], Debora,
        m-am ridicat ca o mamă în Israel!
Când Israel şi-a ales alţi dumnezei[f],
    războiul a fost la porţi,
dar nu se vedea nici scut şi nici suliţă
    la patruzeci de mii în Israel!
Inima mea este alături de căpeteniile lui Israel,
    care s-au arătat gata de luptă în popor!
        Binecuvântaţi pe Domnul!

10 Voi, care încălecaţi pe măgăriţe albe,
    voi, care staţi pe covoare,
        voi, care umblaţi pe drum, ascultaţi!
Ascultaţi 11 vocea cântăreţilor[g] de lângă izvoare,
    acolo ei pomenesc isprăvile Domnului,
        isprăvile vitejilor[h] Lui în Israel!

Atunci poporul Domnului s-a coborât la porţi.
12 Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora!
    Trezeşte-te, trezeşte-te şi cântă o cântare!
Ridică-te, Barak,
    fiu al lui Abinoam, du-ţi în captivitate prizonierii!

13 Atunci, cei ce au rămas
    s-au dus la nobili,
poporul Domnului
    a venit la mine cu cei tari.
14 Unii au venit din Efraim – din locul unde odinioară trăia Amalek;
    te urma Beniamin cu locuitorii lui;
din Machir s-au coborât conducătorii
    şi din Zabulon, cei care ţin sceptrul cârmuirii.
15 Cârmuitorii lui Isahar au fost alături de Debora,
    şi Isahar l-a însoţit pe Barak,
        grăbindu-se după el în vale.
În ţinuturile lui Ruben însă
    s-a ţinut mare sfat![i]
16 De ce ai rămas printre staule
    ca să asculţi behăitul turmelor?
În ţinuturile lui Ruben
    mare a fost sfatul!
17 Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului;
    şi Dan, de ce a rămas nepăsător la corăbii?
Aşer a rămas pe ţărmul mării
    şi s-a odihnit pe limanurile lui.
18 Zabulon este un popor care şi-a riscat viaţa până la moarte;
    Neftali la fel, pe dealurile ţării.

19 Regii au venit şi s-au luptat.
    Regii Canaanului s-au luptat atunci
la Taanah, lângă apele Meghido.
    N-au luat nici un câştig, nici măcar un pic de argint.
20 Stelele din ceruri s-au luptat,
    s-au luptat din cărările lor
        cu Sisera.
21 Uedul[j] Chişon i-a luat,
    vechiul ued, uedul Chişon.
        Mărşăluieşte, suflete al meu! Fii tare!
22 Atunci copitele cailor au izbit pământul;
    armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.
23 «Blestemaţi pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.
    Să blestemaţi amarnic pe locuitorii ei,
căci nu au venit în ajutorul Domnului,
    în ajutorul Domnului, împotriva celor puternici.

24 Cea mai binecuvântată femeie este Iael,
    soţia chenitului Heber,
        cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25 El i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte;
    într-o cupă maiestuoasă ea i-a adus iaurt.
26 Apoi mâna şi-a întins-o spre ţăruş,
    şi dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;
l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul,
    l-a zdrobit şi i-a străpuns tâmpla.
27 El a căzut şi s-a ghemuit,
    la picioarele ei s-a plecat adânc,
a căzut şi s-a ghemuit;
    în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!

28 Pe fereastră, printre zăbrele,
    mama lui Sisera se uita şi bocea:
«De ce întârzie carele lui să vină?
    De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»
29     Prinţesele ei înţelepte îi răspund
    şi ea îşi răspunde singură:
30 «Oare nu îşi caută şi îşi împart ei prada?
    O femeie, două femei de fiecare bărbat;
pradă de stofă colorată pentru Sisera,
    pradă de stofă colorată, brodată,
        câte două stofe colorate, brodate, ca pradă, pentru gâtul meu.»

31 Aşa să piară toţi duşmanii Tăi, Doamne!
    Dar cei ce-L iubesc să ajungă ca soarele la amiază!“

Apoi în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani.

Footnotes

  1. Judecători 5:3 Sau: despre Domnul
  2. Judecători 5:5 Sau: Domnului, Domnul Sinaiului; / s-au clătinat
  3. Judecători 5:6 Vezi nota de la 3:31
  4. Judecători 5:7 Sau: Conducătorii lui Israel au căzut, au căzut, sensul ebraic fiind nesigur
  5. Judecători 5:7 Sau: te-ai ridicat tu; sau: s-a ridicat; şi în ultima parte a versetului
  6. Judecători 5:8 Lit.: dumnezei noi
  7. Judecători 5:11 Sau: arcaşilor, sensul termenului ebraic fiind nesigur
  8. Judecători 5:11 Sau: sătenilor
  9. Judecători 5:15 Lit.: au fost mari cercetări ale inimii, ideea fiind aceea că rubeniţii şi probabil şi alte seminţii nu au răspuns cu hotârâre sau în unanimitate chemării la luptă; şi în v. 16
  10. Judecători 5:21 Vezi nota de la 4:7

Cântarea de laudă a Deborei

În ziua aceea, Debora a cântat(A) această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:

„Nişte căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel,
Şi poporul(B) s-a arătat gata de luptă:
Binecuvântaţi pe Domnul!
Ascultaţi(C), împăraţi!
Luaţi aminte, domnitori!
Voi cânta, da, voi cânta Domnului,
Voi cânta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.
Doamne(D), când ai ieşit din Seir,
Când ai plecat din câmpiile Edomului,
Pământul(E) s-a cutremurat, cerurile au picurat
Şi norii au turnat ape cu găleata;
Munţii(F) s-au clătinat înaintea Domnului,
Sinaiul(G) acela s-a clătinat înaintea
Domnului, Dumnezeului lui Israel.
Pe vremea lui(H) Şamgar, fiul lui Anat,
Pe vremea Iaelei(I), drumurile(J) erau părăsite,
Şi călătorii apucau pe căi strâmbe.
Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere,
Până când m-am sculat eu, Debora,
Până când m-am ridicat eu ca o mamă(K) în Israel.
El îşi alesese noi dumnezei(L).
Atunci, războiul era la porţi,
Dar nu vedeai(M) nici scut, nici suliţă
La patruzeci de mii în Israel.
Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel,
Spre aceia din popor care(N) s-au arătat gata să lupte.
Binecuvântaţi pe Domnul!
10 Voi, care(O) călăriţi pe măgăriţe albe,
Voi, care(P) şedeţi pe covoare,
Şi voi, care umblaţi pe drum, cântaţi!(Q)
11 Arcaşii din mijlocul adăpătoarelor
Să laude cu glasul lor binefacerile(R) Domnului,
Binefacerile cârmuirii Sale în Israel!
Atunci, poporul Domnului s-a pogorât la porţi:
12 Trezeşte-te(S), trezeşte-te, Debora!
Trezeşte-te, trezeşte-te şi zi o cântare!
Scoală-te, Barac,
Şi adu-ţi robii(T) de război,
Fiul lui Abinoam!
13 Atunci, o rămăşiţă din popor a biruit(U) pe cei puternici,
Domnul mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.
14 Din Efraim(V) au venit locuitorii lui(W) Amalec.
După tine a mers Beniamin în oştirea ta.
Din Machir(X) au venit căpeteniile
Şi din Zabulon, cârmuitorii.
15 Mai-marii lui Isahar au fost cu Debora,
Şi Isahar a venit după Barac(Y),
A fost trimis pe urma lui în vale.
La pâraiele lui Ruben,
Au fost mari hotărâri!
16 Pentru ce ai rămas în mijlocul(Z) staulelor
Să asculţi behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben
Mari au fost sfaturile!
17 Galaadul(AA) de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa.
Pentru ce a stat Dan pe corăbii?
Aşer(AB) a stat pe malul mării
Şi s-a odihnit în limanurile lui.
18 Zabulon(AC) este un popor care a înfruntat moartea
Şi Neftali la fel, pe înălţimile din câmpie.
19 Împăraţii au venit, s-au luptat;
Atunci au luptat împăraţii Canaanului,
La Tanaac, la apele Meghido;
N-au luat nici o pradă, nici argint(AD).
20 Din ceruri(AE) se luptau,
De pe cărările lor, stelele(AF) se luptau împotriva lui Sisera,
21 Pârâul(AG) Chison i-a luat,
Pârâul din vremile străvechi, pârâul Chison!
Suflete, calcă-n picioare pe viteji!
22 Atunci, copitele cailor au răsunat
De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
23 Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului,
Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui,
Căci(AH) n-au venit în ajutorul(AI) Domnului,
În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji!
24 Binecuvântată să fie între femei Iael(AJ),
Nevasta lui Heber, Chenitul!
Binecuvântată(AK) să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!
25 El a cerut(AL) apă, şi ea i-a dat lapte;
În pahar împărătesc i-a adus unt.
26 Cu o mână(AM) a luat ţăruşul
Şi cu dreapta, ciocanul lucrătorilor,
A lovit pe Sisera, i-a despicat capul,
I-a sfărâmat şi străpuns tâmpla.
27 El s-a ghemuit: a căzut şi s-a culcat la picioarele ei;
S-a ghemuit şi a căzut la picioarele ei;
Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.
28 Pe fereastră, prin zăbrele,
Se uită mama lui Sisera şi strigă:
‘Pentru ce zăboveşte carul lui să vină?
Pentru ce vin carele lui aşa de încet?’
29 Cele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund
Şi ea îşi răspunde singură:
30 ‘Negreşit, au găsit pradă!(AN) Şi-o împart:
O fată, două fete de fiecare om;
Pradă de haine vopsite pentru Sisera;
Pradă de haine vopsite, cusute la gherghef,
Două haine vopsite şi cusute la gherghef,
De pus pe grumazul biruitorului!’
31 Aşa(AO) să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne!
Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele(AP) când se arată(AQ) în puterea lui”.

Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.