Domnul i-a zis lui Moise: „Dacă cineva dintre voi va păcătui şi va arăta necredincioşie faţă de Domnul, înşelându-şi semenul în legătură cu un lucru dat lui spre păstrare ori în garanţie sau în legătură cu un lucru însuşit prin jaf, sau dacă îşi va înşela semenul, minţind că nu a găsit un lucru pierdut, sau dacă face un jurământ fals cu privire la vreunul din aceste păcate pe care le-a săvârşit, făcându-se vinovat, deci dacă va păcătui astfel, şi prin urmare, se va face vinovat, va trebui să dea înapoi ceea ce şi-a însuşit prin jaf sau minciună, să dea înapoi lucrul care i-a fost dat spre păstrare sau lucrul pierdut pe care l-a găsit sau toate lucrurile despre care a făcut un jurământ fals; va trebui să-l restituie la întreaga lui valoare, adăugând încă o cincime din preţ. Să-l dea înapoi proprietarului de drept, chiar în ziua în care îşi va aduce jertfa pentru vină. Iar ca jertfă pentru vină să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec fără meteahnă din turmă, după aprecierea ta, şi să-l dea preotului. Preotul să facă ispăşire pentru acest om înaintea Domnului şi acesta din urmă va fi iertat de oricare dintre aceste păcate pe care le-a săvârşit, făcându-se vinovat.“

Instrucţiuni suplimentare pentru aducerea jertfelor. Arderea de tot

După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: „Iată ce să le porunceşti lui Aaron şi fiilor săi: «Cu privire la legea arderii de tot, aceasta să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineaţa şi în felul acesta focul de pe altar să ardă continuu. 10 Preotul să se îmbrace cu veşmintele de in după ce şi-a luat izmenele pe el; să ia cenuşa arderii de tot de pe altar şi să o pună lângă altar. 11 Apoi să-şi scoată veşmintele, să-şi ia alte haine şi să ducă cenuşa într-un loc curat, în afara taberei. 12 Focul de pe altar să continue să ardă şi să nu se stingă deloc. În fiecare dimineaţă preotul să ardă lemne pe altar, să pună pe ele arderea de tot şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de pace[a]. 13 Focul să ardă continuu pe altar şi să nu se stingă deloc.

Darul de mâncare

14 Cu privire la legea darului de mâncare, fiii lui Aaron să-l aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. 15 Să ia un pumn din făina aleasă şi din uleiul pentru darul de mâncare, cu toată tămâia care a fost adăugată la acest dar de mâncare şi să le ardă pe altar ca jertfă de aducere-aminte de o aromă plăcută Domnului. 16 Aaron şi fiii săi să mănânce ce va mai rămâne din ea; s-o mănânce sub formă de turte nedospite într-un loc sfânt; să le mănânce în curtea Cortului Întâlnirii. 17 Să nu fie coapte cu aluat dospit. Aceasta este partea pe care Eu le-am dat-o din jertfele Mele mistuite de foc; ea este preasfântă, la fel ca jertfa pentru păcat şi jertfa pentru vină. 18 S-o mănânce fiecare bărbat dintre urmaşii lui Aaron. Aceasta este o poruncă veşnică pentru toate generaţiile, cu privire la jertfele mistuite de foc pentru Domnul; oricine se va atinge de ele va fi sfinţit[b].»“

Darul de mâncare al preotului

19 Domnul i-a mai zis lui Moise: 20 „Iată care este darul pe care Aaron şi fiii săi vor trebui să-l aducă Domnului în ziua în care vor primi ungerea: ca dar zilnic, să aducă a zecea parte dintr-o efă[c] de făină aleasă, jumătate din ea dimineaţa şi jumătate seara. 21 Să fie făcută cu ulei într-o tigaie, iar după ce se va coace să fie tăiată[d] în bucăţi şi adusă ca dar de mâncare de o aromă plăcută Domnului. 22 Preotul care va fi uns[e] în locul lui Aaron, dintre fiii acestuia, să-l pregătească în acest fel. Aceasta este o poruncă veşnică înaintea Domnului: să fie ars în întregime. 23 Fiecare dar de mâncare al preotului să fie ars în întregime; nimic să nu se mănânce din el.“

Jertfa pentru păcat

24 Domnul i-a zis din nou lui Moise: 25 „Aşa să le spui lui Aaron şi fiilor săi: «În ce priveşte legea jertfei pentru păcat, va trebui ca animalul destinat jertfei să fie înjunghiat înaintea Domnului, în locul în care este înjunghiat animalul destinat arderii de tot; aceasta este o jertfă preasfântă. 26 Preotul care aduce jertfa pentru păcat, acela să o mănânce; să fie mâncată într-un loc sfânt, în curtea Cortului Întâlnirii. 27 Oricine se atinge de carnea jertfei va fi sfinţit; dacă va sări sânge pe veşmânt, locul stropit să fie spălat într-un loc sfânt. 28 De asemenea, vasul de pământ în care a fost fiartă jertfa să fie spart, iar dacă a fost fiartă într-un vas de bronz, să fie frecat şi limpezit cu apă. 29 Fiecare bărbat dintre preoţi să mănânce din ea; aceasta este o jertfă preasfântă. 30 Dar să nu se mănânce nici o jertfă pentru păcat din al cărei sânge se va aduce în Cortul Întâlnirii pentru facerea ispăşirii în Locul Sfânt, ci aceea să fie mistuită în foc.

Footnotes

  1. Leviticul 6:12 Vezi nota de la 3:1
  2. Leviticul 6:18 Sau: trebuie să fie sfânt; şi în v. 27
  3. Leviticul 6:20 Vezi nota de la 5:11
  4. Leviticul 6:21 Sensul termenului ebraic este nesigur
  5. Leviticul 6:22 Sau: mare preot

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Când va păcătui cineva şi va(A) săvârşi o nelegiuire faţă de Domnul, tăgăduind(B) aproapelui său un lucru încredinţat lui sau dat(C) în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înşela(D) pe aproapele lui, tăgăduind că a găsit(E) un lucru pierdut, sau făcând(F) un jurământ strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul şi păcătuieşte, când va păcătui astfel şi se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înşelăciune, sau încredinţat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit, sau lucrul pentru care a făcut un jurământ strâmb – oricare ar fi – să-l dea înapoi(G) întreg, să mai adauge a cincea parte din preţul lui şi să-l dea în mâna stăpânului lui, chiar în ziua când îşi va aduce jertfa lui pentru vină. Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec(H) fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta, şi să-l dea preotului. Şi preotul(I) va face pentru el ispăşirea înaintea Domnului, şi i se va ierta, oricare ar fi greşeala de care se va fi făcut vinovat.”

Legea arderii-de-tot

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Dă următoarea poruncă lui Aaron şi fiilor săi şi zi:

‘Iată legea arderii-de-tot. Arderea-de-tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineaţa, şi în felul acesta focul să ardă pe altar. 10 Preotul(J) să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenuşa făcută de focul care va mistui arderea-de-tot de pe altar şi s-o verse lângă(K) altar. 11 Apoi să se dezbrace(L) de veşmintele lui şi să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenuşa afară din tabără, într-un loc(M) curat. 12 Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemne pe altar, să aşeze arderea-de-tot pe ele şi să ardă deasupra grăsimea(N) jertfelor de mulţumire. 13 Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.

Legea darului de mâncare

14 Iată legea(O) darului adus ca jertfă de mâncare. Fiii lui Aaron s-o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. 15 Preotul să ia un pumn din floarea făinii şi din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, şi s-o ardă pe altar ca aducere-aminte(P) de un miros plăcut Domnului. 16 Aaron şi fiii lui să mănânce ce va mai rămâne(Q) din darul de mâncare; s-o mănânce fără aluat(R), într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. 17 (S) n-o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am(T) dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru preasfânt(U), ca şi jertfa de ispăşire şi ca şi jertfa pentru vină. 18 Toată(V) partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege(W) veşnică pentru urmaşii voştri, cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine(X) se va atinge de ele va fi sfinţit.”

Darul de mâncare al preotului

19 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 20 „Iată(Y) darul pe care îl vor face Domnului Aaron şi fiii lui în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă(Z) de floarea făinii, ca dar de mâncare veşnic, jumătate dimineaţa şi jumătate seara, 21 să fie pregătită în tigaie cu untdelemn şi s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă şi tăiată în bucăţi, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. 22 Preotul dintre fiii lui Aaron(AA), care va fi uns în locul lui, să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veşnică înaintea Domnului: să fie arsă(AB) întreagă. 23 Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănânce.”

Legea jertfei de ispăşire

24 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 25 „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi zi-le:

‘Iată(AC) legea jertfei de ispăşire. Vita pentru jertfa de ispăşire să fie junghiată înaintea Domnului în locul(AD) unde se junghie arderea-de-tot: ea este un lucru preasfânt(AE). 26 Preotul(AF) care va aduce jertfa de ispăşire, acela s-o mănânce, şi anume să fie mâncată într-un(AG) loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. 27 Oricine(AH) se va atinge de carnea ei va fi sfinţit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veşmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt. 28 Vasul de pământ în care se va fierbe să se(AI) spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat şi spălat cu apă. 29 Toată partea(AJ) bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea: ea este un lucru(AK) preasfânt. 30 Dar să nu se mănânce nicio jertfă(AL) de ispăşire din al cărei sânge se va aduce în cortul întâlnirii pentru facerea ispăşirii în Sfântul Locaş, ci aceea să fie arsă în foc.