Domnul i-a zis lui Moise: „Dacă cineva dintre voi va păcătui şi va arăta necredincioşie faţă de Domnul, înşelându-şi semenul în legătură cu un lucru dat lui spre păstrare ori în garanţie sau în legătură cu un lucru însuşit prin jaf, sau dacă îşi va înşela semenul, minţind că nu a găsit un lucru pierdut, sau dacă face un jurământ fals cu privire la vreunul din aceste păcate pe care le-a săvârşit, făcându-se vinovat, deci dacă va păcătui astfel, şi prin urmare, se va face vinovat, va trebui să dea înapoi ceea ce şi-a însuşit prin jaf sau minciună, să dea înapoi lucrul care i-a fost dat spre păstrare sau lucrul pierdut pe care l-a găsit sau toate lucrurile despre care a făcut un jurământ fals; va trebui să-l restituie la întreaga lui valoare, adăugând încă o cincime din preţ. Să-l dea înapoi proprietarului de drept, chiar în ziua în care îşi va aduce jertfa pentru vină. Iar ca jertfă pentru vină să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec fără meteahnă din turmă, după aprecierea ta, şi să-l dea preotului. Preotul să facă ispăşire pentru acest om înaintea Domnului şi acesta din urmă va fi iertat de oricare dintre aceste păcate pe care le-a săvârşit, făcându-se vinovat.“

Instrucţiuni suplimentare pentru aducerea jertfelor. Arderea de tot

După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: „Iată ce să le porunceşti lui Aaron şi fiilor săi: «Cu privire la legea arderii de tot, aceasta să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineaţa şi în felul acesta focul de pe altar să ardă continuu. 10 Preotul să se îmbrace cu veşmintele de in după ce şi-a luat izmenele pe el; să ia cenuşa arderii de tot de pe altar şi să o pună lângă altar. 11 Apoi să-şi scoată veşmintele, să-şi ia alte haine şi să ducă cenuşa într-un loc curat, în afara taberei. 12 Focul de pe altar să continue să ardă şi să nu se stingă deloc. În fiecare dimineaţă preotul să ardă lemne pe altar, să pună pe ele arderea de tot şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de pace[a]. 13 Focul să ardă continuu pe altar şi să nu se stingă deloc.

Darul de mâncare

14 Cu privire la legea darului de mâncare, fiii lui Aaron să-l aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. 15 Să ia un pumn din făina aleasă şi din uleiul pentru darul de mâncare, cu toată tămâia care a fost adăugată la acest dar de mâncare şi să le ardă pe altar ca jertfă de aducere-aminte de o aromă plăcută Domnului. 16 Aaron şi fiii săi să mănânce ce va mai rămâne din ea; s-o mănânce sub formă de turte nedospite într-un loc sfânt; să le mănânce în curtea Cortului Întâlnirii. 17 Să nu fie coapte cu aluat dospit. Aceasta este partea pe care Eu le-am dat-o din jertfele Mele mistuite de foc; ea este preasfântă, la fel ca jertfa pentru păcat şi jertfa pentru vină. 18 S-o mănânce fiecare bărbat dintre urmaşii lui Aaron. Aceasta este o poruncă veşnică pentru toate generaţiile, cu privire la jertfele mistuite de foc pentru Domnul; oricine se va atinge de ele va fi sfinţit[b].»“

Darul de mâncare al preotului

19 Domnul i-a mai zis lui Moise: 20 „Iată care este darul pe care Aaron şi fiii săi vor trebui să-l aducă Domnului în ziua în care vor primi ungerea: ca dar zilnic, să aducă a zecea parte dintr-o efă[c] de făină aleasă, jumătate din ea dimineaţa şi jumătate seara. 21 Să fie făcută cu ulei într-o tigaie, iar după ce se va coace să fie tăiată[d] în bucăţi şi adusă ca dar de mâncare de o aromă plăcută Domnului. 22 Preotul care va fi uns[e] în locul lui Aaron, dintre fiii acestuia, să-l pregătească în acest fel. Aceasta este o poruncă veşnică înaintea Domnului: să fie ars în întregime. 23 Fiecare dar de mâncare al preotului să fie ars în întregime; nimic să nu se mănânce din el.“

Jertfa pentru păcat

24 Domnul i-a zis din nou lui Moise: 25 „Aşa să le spui lui Aaron şi fiilor săi: «În ce priveşte legea jertfei pentru păcat, va trebui ca animalul destinat jertfei să fie înjunghiat înaintea Domnului, în locul în care este înjunghiat animalul destinat arderii de tot; aceasta este o jertfă preasfântă. 26 Preotul care aduce jertfa pentru păcat, acela să o mănânce; să fie mâncată într-un loc sfânt, în curtea Cortului Întâlnirii. 27 Oricine se atinge de carnea jertfei va fi sfinţit; dacă va sări sânge pe veşmânt, locul stropit să fie spălat într-un loc sfânt. 28 De asemenea, vasul de pământ în care a fost fiartă jertfa să fie spart, iar dacă a fost fiartă într-un vas de bronz, să fie frecat şi limpezit cu apă. 29 Fiecare bărbat dintre preoţi să mănânce din ea; aceasta este o jertfă preasfântă. 30 Dar să nu se mănânce nici o jertfă pentru păcat din al cărei sânge se va aduce în Cortul Întâlnirii pentru facerea ispăşirii în Locul Sfânt, ci aceea să fie mistuită în foc.

Footnotes

  1. Leviticul 6:12 Vezi nota de la 3:1
  2. Leviticul 6:18 Sau: trebuie să fie sfânt; şi în v. 27
  3. Leviticul 6:20 Vezi nota de la 5:11
  4. Leviticul 6:21 Sensul termenului ebraic este nesigur
  5. Leviticul 6:22 Sau: mare preot

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Când va păcătui cineva şi va(A) săvârşi o nelegiuire faţă de Domnul, tăgăduind(B) aproapelui său un lucru încredinţat lui sau dat(C) în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înşela(D) pe aproapele lui, tăgăduind că a găsit(E) un lucru pierdut, sau făcând(F) un jurământ strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul şi păcătuieşte, când va păcătui astfel şi se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înşelăciune, sau încredinţat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit, sau lucrul pentru care a făcut un jurământ strâmb – oricare ar fi – să-l dea înapoi(G) întreg, să mai adauge a cincea parte din preţul lui şi să-l dea în mâna stăpânului lui, chiar în ziua când îşi va aduce jertfa lui pentru vină. Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec(H) fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta, şi să-l dea preotului. Şi preotul(I) va face pentru el ispăşirea înaintea Domnului, şi i se va ierta, oricare ar fi greşeala de care se va fi făcut vinovat.”

Legea arderii-de-tot

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Dă următoarea poruncă lui Aaron şi fiilor săi şi zi:

‘Iată legea arderii-de-tot. Arderea-de-tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineaţa, şi în felul acesta focul să ardă pe altar. 10 Preotul(J) să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenuşa făcută de focul care va mistui arderea-de-tot de pe altar şi s-o verse lângă(K) altar. 11 Apoi să se dezbrace(L) de veşmintele lui şi să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenuşa afară din tabără, într-un loc(M) curat. 12 Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemne pe altar, să aşeze arderea-de-tot pe ele şi să ardă deasupra grăsimea(N) jertfelor de mulţumire. 13 Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.

Legea darului de mâncare

14 Iată legea(O) darului adus ca jertfă de mâncare. Fiii lui Aaron s-o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. 15 Preotul să ia un pumn din floarea făinii şi din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, şi s-o ardă pe altar ca aducere-aminte(P) de un miros plăcut Domnului. 16 Aaron şi fiii lui să mănânce ce va mai rămâne(Q) din darul de mâncare; s-o mănânce fără aluat(R), într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. 17 (S) n-o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am(T) dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru preasfânt(U), ca şi jertfa de ispăşire şi ca şi jertfa pentru vină. 18 Toată(V) partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege(W) veşnică pentru urmaşii voştri, cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine(X) se va atinge de ele va fi sfinţit.”

Darul de mâncare al preotului

19 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 20 „Iată(Y) darul pe care îl vor face Domnului Aaron şi fiii lui în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă(Z) de floarea făinii, ca dar de mâncare veşnic, jumătate dimineaţa şi jumătate seara, 21 să fie pregătită în tigaie cu untdelemn şi s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă şi tăiată în bucăţi, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. 22 Preotul dintre fiii lui Aaron(AA), care va fi uns în locul lui, să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veşnică înaintea Domnului: să fie arsă(AB) întreagă. 23 Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănânce.”

Legea jertfei de ispăşire

24 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 25 „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi zi-le:

‘Iată(AC) legea jertfei de ispăşire. Vita pentru jertfa de ispăşire să fie junghiată înaintea Domnului în locul(AD) unde se junghie arderea-de-tot: ea este un lucru preasfânt(AE). 26 Preotul(AF) care va aduce jertfa de ispăşire, acela s-o mănânce, şi anume să fie mâncată într-un(AG) loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. 27 Oricine(AH) se va atinge de carnea ei va fi sfinţit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veşmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt. 28 Vasul de pământ în care se va fierbe să se(AI) spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat şi spălat cu apă. 29 Toată partea(AJ) bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea: ea este un lucru(AK) preasfânt. 30 Dar să nu se mănânce nicio jertfă(AL) de ispăşire din al cărei sânge se va aduce în cortul întâlnirii pentru facerea ispăşirii în Sfântul Locaş, ci aceea să fie arsă în foc.

[a]The Lord said to Moses: “If anyone sins and is unfaithful to the Lord(A) by deceiving a neighbor(B) about something entrusted to them or left in their care(C) or about something stolen, or if they cheat(D) their neighbor, or if they find lost property and lie about it,(E) or if they swear falsely(F) about any such sin that people may commit— when they sin in any of these ways and realize their guilt, they must return(G) what they have stolen or taken by extortion, or what was entrusted to them, or the lost property they found, or whatever it was they swore falsely about. They must make restitution(H) in full, add a fifth of the value to it and give it all to the owner on the day they present their guilt offering.(I) And as a penalty they must bring to the priest, that is, to the Lord, their guilt offering,(J) a ram from the flock, one without defect and of the proper value.(K) In this way the priest will make atonement(L) for them before the Lord, and they will be forgiven for any of the things they did that made them guilty.”

The Burnt Offering

The Lord said to Moses: “Give Aaron and his sons this command: ‘These are the regulations for the burnt offering(M): The burnt offering is to remain on the altar hearth throughout the night, till morning, and the fire must be kept burning on the altar.(N) 10 The priest shall then put on his linen clothes,(O) with linen undergarments next to his body,(P) and shall remove the ashes(Q) of the burnt offering that the fire has consumed on the altar and place them beside the altar. 11 Then he is to take off these clothes and put on others, and carry the ashes outside the camp to a place that is ceremonially clean.(R) 12 The fire on the altar must be kept burning; it must not go out. Every morning the priest is to add firewood(S) and arrange the burnt offering on the fire and burn the fat(T) of the fellowship offerings(U) on it. 13 The fire must be kept burning on the altar continuously; it must not go out.

The Grain Offering

14 “‘These are the regulations for the grain offering:(V) Aaron’s sons are to bring it before the Lord, in front of the altar. 15 The priest is to take a handful of the finest flour and some olive oil, together with all the incense(W) on the grain offering,(X) and burn the memorial[b] portion(Y) on the altar as an aroma pleasing to the Lord. 16 Aaron and his sons(Z) shall eat the rest(AA) of it, but it is to be eaten without yeast(AB) in the sanctuary area;(AC) they are to eat it in the courtyard(AD) of the tent of meeting.(AE) 17 It must not be baked with yeast; I have given it as their share(AF) of the food offerings presented to me.(AG) Like the sin offering[c] and the guilt offering, it is most holy.(AH) 18 Any male descendant of Aaron may eat it.(AI) For all generations to come(AJ) it is his perpetual share(AK) of the food offerings presented to the Lord. Whatever touches them will become holy.[d](AL)’”

19 The Lord also said to Moses, 20 “This is the offering Aaron and his sons are to bring to the Lord on the day he[e] is anointed:(AM) a tenth of an ephah[f](AN) of the finest flour(AO) as a regular grain offering,(AP) half of it in the morning and half in the evening. 21 It must be prepared with oil on a griddle;(AQ) bring it well-mixed and present the grain offering broken[g] in pieces as an aroma pleasing to the Lord. 22 The son who is to succeed him as anointed priest(AR) shall prepare it. It is the Lord’s perpetual share and is to be burned completely.(AS) 23 Every grain offering of a priest shall be burned completely; it must not be eaten.”

The Sin Offering

24 The Lord said to Moses, 25 “Say to Aaron and his sons: ‘These are the regulations for the sin offering:(AT) The sin offering is to be slaughtered before the Lord(AU) in the place(AV) the burnt offering is slaughtered; it is most holy. 26 The priest who offers it shall eat it; it is to be eaten in the sanctuary area,(AW) in the courtyard(AX) of the tent of meeting.(AY) 27 Whatever touches any of the flesh will become holy,(AZ) and if any of the blood is spattered on a garment, you must wash it in the sanctuary area. 28 The clay pot(BA) the meat is cooked in must be broken; but if it is cooked in a bronze pot, the pot is to be scoured and rinsed with water. 29 Any male in a priest’s family may eat it;(BB) it is most holy.(BC) 30 But any sin offering whose blood is brought into the tent of meeting to make atonement(BD) in the Holy Place(BE) must not be eaten; it must be burned up.(BF)

Footnotes

  1. Leviticus 6:1 In Hebrew texts 6:1-7 is numbered 5:20-26, and 6:8-30 is numbered 6:1-23.
  2. Leviticus 6:15 Or representative
  3. Leviticus 6:17 Or purification offering; also in verses 25 and 30
  4. Leviticus 6:18 Or Whoever touches them must be holy; similarly in verse 27
  5. Leviticus 6:20 Or each
  6. Leviticus 6:20 That is, probably about 3 1/2 pounds or about 1.6 kilograms
  7. Leviticus 6:21 The meaning of the Hebrew for this word is uncertain.