Învăţătura lui Isus despre rugăciune

11 Într-o zi, Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga. După ce a terminat, unul din ucenicii Lui I-a zis:

– Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui!

El le-a zis:

– Când vă rugaţi, să ziceţi astfel:

„Tată[a], sfinţească-se Numele Tău,
    vie Împărăţia Ta![b]
Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă în fiecare zi!
Şi ne iartă nouă păcatele noastre,
    pentru că şi noi iertăm oricui ne este dator!
Şi nu ne lăsa să cădem în ispită![c]

Apoi le-a zis:

– Cine dintre voi, care are un prieten, se duce la acesta la miezul nopţii să-i spună: „Prietene, împrumută-mi trei pâini, pentru că a venit la mine, din călătorie, un prieten de-al meu şi n-am nimic ce să-i pun înainte!“?

Acela i-ar răspunde dinăuntru: „Nu mă deranja; uşa este deja încuiată, iar copiii mei sunt cu mine în pat; nu mă pot ridica să-ţi dau!“ Vă spun că, deşi nu s-ar ridica să-i dea pentru că-i este prieten, totuşi, ca să nu se facă de ruşine[d], până la urmă tot se va ridica şi-i va da orice are nevoie.

Prin urmare, vă spun: cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! 10 Căci oricine cere primeşte; cel ce caută găseşte, iar celui ce bate i se va deschide.

11 Cine este tatăl acela dintre voi care, atunci când fiul său îi cere[e] un peşte, să-i dea în schimb un şarpe? 12 Sau care, atunci când acesta îi cere un ou, să-i dea un scorpion? 13 Aşadar, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl Care este în ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!

Isus şi Beelzebub

14 Isus a scos un demon care era mut şi, după ce demonul a ieşit, omul care fusese mut a început să vorbească, iar mulţimile se mirau. 15 Unii dintre ei însă ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebul[f], conducătorul demonilor!“ 16 Alţii, ca să-L pună la încercare, Îi cereau un semn din cer[g].

17 Dar Isus le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este ruinată şi o casă dezbinată împotriva ei înseşi se prăbuşeşte. 18 Dacă Satan este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui?! Căci voi ziceţi că Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul! 19 Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii[h] voştri cu ajutorul cui îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri! 20 Dar dacă Eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu[i], atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!

21 Când cel puternic, pe deplin înarmat, îşi păzeşte propria curte, bunurile lui sunt în siguranţă. 22 Dar când vine unul şi mai puternic şi-l biruieşte, îi ia toate armele pe care s-a bazat şi apoi împarte prăzile. 23 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine, risipeşte.

24 Când duhul necurat iese afară dintr-un om, el umblă prin locuri pustii, căutând odihnă, dar n-o găseşte. Atunci îşi spune: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit!» 25 Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită. 26 Atunci se duce şi mai ia alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi intră şi locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi.“

27 În timp ce Isus spunea aceste lucruri, o femeie din mulţime şi-a înălţat glasul şi a zis: „Ferice de pântecele care Te-a născut şi de sânii care Te-au alăptat!“ 28 Dar El a zis: „Ferice mai degrabă de cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!“

Semnul profetului Iona

29 În timp ce mulţimile creşteau la număr, El a început să spună: „Această generaţie este o generaţie rea. Ea caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. 30 Căci aşa cum Iona a fost un semn pentru niniveni, tot aşa va fi şi Fiul Omului pentru generaţia aceasta. 31 Împărăteasa din sud se va scula la judecată alături de oamenii din generaţia aceasta şi-i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Solomon! 32 Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată alături de această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Iona!

Felinarul trupului

33 Nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună într-o ascunzătoare[j] (sau sub un oboroc)[k], ci îl pune pe un suport, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina. 34 Ochiul tău este felinarul trupului tău.[l] Când ochiul tău este sănătos[m], tot trupul tău este plin de lumină, dar când ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău este plin de întuneric. 35 Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric! 36 Prin urmare, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi întru totul plin de lumină, ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei.“

Vai de voi, farisei!

37 În timp ce Isus vorbea, un fariseu L-a rugat să mănânce la el. Isus a intrat şi S-a aşezat să mănânce. 38 Fariseul s-a mirat când a văzut că Isus nu Se spălase înainte de masă.[n] 39 Domnul i-a zis:

„Voi, fariseii, curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunteţi plini de jaf şi de răutate! 40 Nesăbuiţilor, oare Cel Ce a făcut partea dinafară n-a făcut şi partea dinăuntru? 41 Daţi deci milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vor fi curate pentru voi!

42 Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din rută şi din orice zarzavat, dar neglijaţi dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi!

43 Vai de voi, fariseilor! Căci voi iubiţi să vi se dea scaunul de onoare în sinagogi şi să fiţi salutaţi în pieţe!

44 Vai de voi! Căci voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie![o]

45 Unul dintre experţii în Lege I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri, ne insulţi şi pe noi!“

46 Dar El a zis:

„Vai şi de voi, experţi în Lege! Căci îi faceţi pe oameni să ducă poveri grele de purtat, dar voi nu le atingeţi nici măcar cu unul din degetele voastre!

47 Vai de voi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor pe care i-au ucis strămoşii voştri! 48 Prin urmare, voi sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele strămoşilor voştri, căci ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele! 49 De aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Le voi trimite profeţi şi apostoli, însă pe unii dintre ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor persecuta», 50 ca să se ceară de la această generaţie sângele tuturor profeţilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii 51 – de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia,[p] care a pierit între altar şi Templu. Da, vă spun că va fi cerut de la generaţia aceasta!

52 Vai de voi, experţi în Lege! Căci aţi luat cu voi cheia cunoaşterii; nici voi n-aţi intrat şi i-aţi împiedicat astfel şi pe cei ce intrau!“

53 Când Isus a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L critice cu înverşunare şi să-I pună întrebări ostile despre multe lucruri, 54 uneltind împotriva Lui ca să-L prindă în cursă cu ceva ce ar putea spune.

Footnotes

  1. Luca 11:2 Unele mss conţin: Tatăl nostru Care eşti în ceruri, probabil pentru a se potrivi cu Mt. 6:9
  2. Luca 11:2 Unele mss adaugă: facă-se voia Ta, / precum în cer, aşa şi pe pământ!, probabil pentru a se potrivi cu Mt. 6:10
  3. Luca 11:4 Sau: Şi nu ne duce în ispită! Unele mss adaugă: ci ne izbăveşte de cel rău (sau: de rău), probabil pentru a se potrivi cu Mt. 6:13
  4. Luca 11:8 Majoritatea traducerilor redau: datorită insistenţei lui, cu referire la prietenul care bate. Termenul grecesc anaideia, tradus de obicei cu insistenţă în majoritatea traducerilor, nu mai apare în altă parte în NT, iar studiile recente sugerează că acest termen nu însemna insistenţă în sec. I d.Cr. Prin urmare, unele traduceri au optat pentru îndrăzneală, neruşinare. Termenul este compus din cuvântul grecesc pentru ruşine şi un prefix de negaţie, adică fără (nu) ruşine. Aşadar, termenul poate însemna atât neruşinare, cât şi dorinţa de a nu se face de ruşine. Problema este la cine face referire termenul: la cel care bate sau la stăpânul casei. În context însă, având în vedere întrebarea din v. 11 şi răspunsul din v. 13, este clar că accentul pildei cade nu pe prietenul care bate, ci pe cel din casă, care este comparat în această pildă cu Dumnezeu. În contextul cultural al vremii a cere o pâine vecinului tău la miezul nopţii nu era văzut ca o neruşinare sau îndrăzneală, însă a nu răspunde unei asemenea cereri era o adevărată neruşinare. Aşadar, accentul nu cade pe insistenţa sau îndrăzneala celui care bate, ci pe onoarea celui care răspunde, în cele din urmă fiind vorba despre Dumnezeu
  5. Luca 11:11 Unele mss adaugă: o pâine, să-i dea în schimb o piatră sau dacă îi cere, probabil pentru a se potrivi cu Mt. 7:9
  6. Luca 11:15 Unele mss conţin Beelzebub, iar altele Beezebul. Beelzebul este forma grecească a lui Baal-Zebul (Prinţul Baal); Beelzebub este forma grecească a lui Baal-Zebub (Domnul Muştelor), o parodiere, de fapt, a lui Baal-Zebul; vezi Mt. 12:24, unde Beelzebul este considerat căpetenia demonilor, numele acesta ajungând să fie folosit pentru Satan; şi în vs. 18, 19
  7. Luca 11:16 Un semn care să dovedească că El este Mesia, ceva ce numai Dumnezeu poate să facă
  8. Luca 11:19 Probabil cu referire la iudeii care practicau exorcismul; posibil ca termenul să se refere chiar la ucenici, care erau evrei
  9. Luca 11:20 Sau: cu puterea lui Dumnezeu (vezi Ex. 8:19)
  10. Luca 11:33 Sau: pivniţă
  11. Luca 11:33 Unele mss nu conţin aceste cuvinte
  12. Luca 11:34 Sens figurat
  13. Luca 11:34 Termenul se poate referi la focalizarea atenţiei asupra unui singur lucru, iar în temeni spirituali şi în context, la un devotament total faţă de Dumnezeu (vezi 1 Cron. 29:17, unde în LXX este folosit acelaşi termen grecesc)
  14. Luca 11:38 Era vorba de o spălare ritualică, nu neapărat de una din raţiuni de igienă (vezi nota de la Mc. 7:3)
  15. Luca 11:44 Mormintele erau văruite periodic pentru a fi vizibile şi pentru a nu fi atinse, cel ce se atingea de un mormânt devenind necurat din punct de vedere ceremonial (vezi Num. 19:11-22)
  16. Luca 11:51 Uciderea lui Abel este relatată în Gen. 4:8 iar cea a lui Zaharia este relatată în 2 Cron. 24:20-22; în canonul iudaic al VT, Cronici era ultima carte. Prin urmare, Isus se referă la întreaga istorie a VT