Luca 24:13-53

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Isus Se arată la doi ucenici

¹³ În aceeaşi zi, iată, doi^(A) ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim, ¹⁴ şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. ¹⁵ Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus^(B) S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei. ¹⁶ Dar ochii^(C) lor erau împiedicaţi să-L cunoască. ¹⁷ El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?”Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti. ¹⁸ Drept răspuns, unul din ei, numit^(D) Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici, în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” ¹⁹ „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care^(E) era un proroc puternic^(F) în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. ²⁰ Cum^(G) preoţii cei mai de seamă şi mai-marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit? ²¹ Noi trăgeam nădejde că El este Acela^(H) care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. ²² Ba încă nişte^(I) femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, ²³ nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. ²⁴ Unii din cei ce erau cu noi s-au^(J) dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” ²⁵ Atunci, Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! ²⁶ Nu^(K) trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” ²⁷ Şi^(L) a început de la Moise^(M) şi de la toţi^(N) prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. ²⁸ Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El^(O) S-a făcut că vrea să meargă mai departe. ²⁹ Dar ei^(P) au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut”. Şi a intrat să rămână cu ei. ³⁰ Pe când şedea la masă cu ei, a^(Q) luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. ³¹ Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. ³² Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?” ³³ S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc ³⁴ şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon^(R)”. ³⁵ Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

Isus Se arată celor unsprezece şi celorlalţi

³⁶ Pe^(S) când vorbeau ei astfel, Însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” ³⁷ Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh^(T). ³⁸ Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? ³⁹ Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă^(U) şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” ⁴⁰ (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.) ⁴¹ Fiindcă ei, de^(V) bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” ⁴² I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. ⁴³ El^(W) le-a luat şi a mâncat înaintea lor. ⁴⁴ Apoi, le-a zis: „Iată^(X) ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi”. ⁴⁵ Atunci le-a^(Y) deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. ⁴⁶ Şi le-a zis: „Aşa^(Z) este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. ⁴⁷ Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor^(AA), în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea^(AB) păcatelor, începând din Ierusalim. ⁴⁸ Voi^(AC) sunteţi martori ai acestor lucruri. ⁴⁹ Şi iată^(AD) că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

Înălţarea

⁵⁰ El i-a dus până^(AE) spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. ⁵¹ Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. ⁵² După ce^(AF) I s-au închinat, ei^(AG) s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. ⁵³ Şi tot timpul stăteau în Templu^(AH) şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.