Despre divorţ

10 Apoi a plecat de acolo şi a venit în regiunea Iudeii (şi)[a] dincolo de Iordan. Mulţimile s-au adunat din nou în jurul Lui, iar El, după cum Îi era obiceiul, a început iarăşi să-i înveţe.

Nişte farisei au venit la El ca să-L pună la încercare şi L-au întrebat:

– Are voie un bărbat să divorţeze de soţia lui?

Isus i-a întrebat:

– Ce v-a poruncit Moise?

Ei I-au răspuns:

– Moise a dat voie ca bărbatul să-i scrie soţiei o carte de despărţire şi s-o lase să plece.

Dar Isus le-a zis:

– Din cauza inimilor voastre împietrite v-a scris el această poruncă, însă la începutul creaţiei Dumnezeu „i-a făcut bărbat şi femeie“[b]. „De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama (şi se va uni cu soţia lui)[c], iar cei doi vor deveni un singur trup.“[d] Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup! Deci, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!

10 În casă, ucenicii L-au întrebat cu privire la aceasta. 11 El le-a zis: „Oricine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu altcineva, comite adulter împotriva ei. 12 Şi dacă o soţie divorţează de bărbatul ei şi se căsătoreşte cu altcineva, comite adulter.“

Isus şi copilaşii

13 I-au adus nişte copilaşi, ca să se atingă de ei, dar ucenicii i-au mustrat pe cei care i-au adus. 14 Isus însă, când a văzut acest lucru, s-a indignat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! 15 Adevărat vă spun că oricine nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“ 16 Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat punându-Şi mâinile peste ei.

Isus şi tânărul bogat

17 Chiar când pornea la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat:

– Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?

18 Isus i-a răspuns:

– De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu. 19 Cunoşti poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiţi adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu înşeli“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“[e]

20 El I-a spus:

– Învăţătorule, pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea.

21 Privindu-l, Isus l-a iubit şi i-a zis:

– Îţi lipseşte un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!

22 Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni.

23 Isus a privit în jur şi le-a zis ucenicilor Săi:

– Cât de greu va fi pentru cei bogaţi să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

24 Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus le-a zis iarăşi:

– Copii, cât de greu este (pentru cei ce se încred în bogăţii)[f] să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! 25 Este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.

26 Ei au rămas foarte uimiţi şi se întrebau între ei: „Atunci cine poate fi mântuit?“

27 Isus i-a privit şi a zis:

– Este imposibil pentru oameni, dar nu şi pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

28 Petru a început să-I zică:

– Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.

29 Isus a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii sau ogorul de dragul Meu şi de dragul Evangheliei 30 şi care să nu primească de o sută de ori mai mult acum, în vremea aceasta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, împreună cu persecuţii, iar în veacul care vine – viaţă veşnică. 31 Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.

Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

32 Ei erau pe drum şi se îndreptau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau neliniştiţi, iar cei care-L urmau erau speriaţi. Isus i-a luat din nou deoparte pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple: 33 „Iată că ne suim spre Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoţilor şi a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte şi-L vor da pe mâna neamurilor, 34 care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui şi-L vor omorî. Dar după trei zile va învia.“

Cererea fiilor lui Zebedei

35 Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El şi I-au zis:

– Învăţătorule, vrem să faci pentru noi orice-Ţi vom cere.

36 Isus i-a întrebat:

– Ce vreţi să fac pentru voi?

37 Ei I-au răspuns:

– Dă-ne voie să şedem unul la dreapta şi altul la stânga Ta, în slava Ta.

38 Isus le-a zis:

– Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care îl beau Eu[g] sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu[h]?

39 – Putem! au răspuns ei.

Isus le-a zis:

– Veţi bea paharul pe care-l voi bea Eu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu, 40 dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ţine de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit.

41 Ceilalţi zece, când au auzit, au început să fie indignaţi de Iacov şi Ioan. 42 Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei care sunt consideraţi domnitorii neamurilor fac pe stăpânii cu ele, iar mai marii lor se poartă cu tiranie cu ele. 43 Între voi să nu fie aşa! Ci oricine vrea să fie mai mare între voi trebuie să devină slujitorul vostru, 44 iar cel ce vrea să fie primul între voi trebuie să devină sclavul tuturor. 45 Căci Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“

Vindecarea orbului Bartimeu

46 Au ajuns în Ierihon. Când a ieşit Isus din Ierihon, împreună cu ucenicii Lui şi cu o mulţime destul de mare de oameni, un cerşetor orb, pe nume Bartimeu, fiul lui Timeu, şedea lângă drum. 47 Când a auzit el că trece Isus din Nazaret, a început să strige:

– Fiul lui David[i], Isuse, ai milă de mine!

48 Mulţi îl mustrau spunându-i să tacă, dar el striga şi mai tare:

– Fiul lui David, ai milă de mine!

49 Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!“ Ei l-au chemat pe orb şi i-au zis: „Îndrăzneşte! Ridică-te, căci te cheamă!“ 50 El şi-a aruncat haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus. 51 Isus l-a întrebat:

– Ce vrei să fac pentru tine?

El I-a răspuns:

Rabbuni[j], să-mi recapăt vederea!

52 Isus i-a zis:

– Du-te, credinţa ta te-a vindecat!

Imediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus pe drum.

Footnotes

  1. Marcu 10:1 Unele mss nu conţin acest cuvânt, având: Iudeii, dincolo de Iordan
  2. Marcu 10:6 Vezi Gen. 1:27
  3. Marcu 10:7 Unele dintre mss cele mai timpurii şi mai importante nu conţin aceste cuvinte
  4. Marcu 10:8 Vezi Gen. 2:24
  5. Marcu 10:19 Vezi Ex. 20:12-16; Deut. 5:16-20
  6. Marcu 10:24 Cele mai timpurii şi mai importante mss nu conţin aceste cuvinte
  7. Marcu 10:38 Figură de stil care se referă la a împărtăşi soarta cuiva; paharul simbolizează aici suferinţa cauzată de păcatul omenirii şi de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Ezech. 23:32-33 şi Mc. 14:36; 15:34); şi în v. 39
  8. Marcu 10:38 Vezi Lc. 12:50
  9. Marcu 10:47 Titlu mesianic. Vezi 2 Sam. 7:12-16; Is. 9:6-7; în iudaism exista o tradiţie care spunea că Fiul lui David (Solomon, şi mai târziu Mesia) are mari puteri de a vindeca (vezi Josefus, Antich., 8.2.2); şi în v. 48
  10. Marcu 10:51 Corespondentul aramaic al ebraicului rabi; vezi nota de la 9:5