Chemarea Înţelepciunii

Nu strigă înţelepciunea?
    Nu-şi înalţă priceperea glasul?
Ea se opreşte pe înălţimi,
    de-a lungul străzilor, la răspântii,
lângă porţile care duc spre intrarea cetăţii,
    la uşi, şi strigă cu voce tare:
„Oamenilor, către voi strig
    şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!
O, nesăbuiţilor, înţelegeţi prudenţa;
    proştilor, înţelegeţi priceperea!
Ascultaţi, căci am să vă spun lucruri mari!
    Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!
Căci gura mea rosteşte adevărul,
    iar nelegiuirea este o urâciune pentru buzele mele.
Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
    nu este nimic necinstit sau sucit în ele.
Toate sunt clare pentru cel priceput
    şi corecte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.
10 Primiţi îndrumarea mea în loc de argint
    şi alegeţi cunoştinţa în schimbul aurului ales,
11 căci înţelepciunea este mai preţioasă decât mărgăritarele
    şi orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.

12 Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa;
    eu găsesc cunoştinţa şi chibzuinţa.
13 Frica de Domnul te face să urăşti răul.
    Iată ce urăsc eu: mândria şi aroganţa,
        calea rea şi gura care vorbeşte lucruri stricate.
14 Al meu este sfatul şi înţelepciunea răsunătoare;
    a mea este priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine domnesc împăraţii
    şi cei ce conduc prin mine emit legi drepte.
16 Prin mine guvernează prinţii
    şi toţi nobilii care conduc pământul[a].
17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
    şi cei ce mă caută mă vor găsi.
18 Eu aduc bogăţie şi onoare,
    belşug şi bunăstare.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul curat;
    profitul meu întrece argintul ales.
20 Eu merg pe calea dreptăţii,
    pe mijlocul cărărilor justiţiei,
21 ca să le dau o moştenire celor ce mă iubesc
    şi să le umplu vistieriile.

22 Domnul m-a creat ca cea dintâi dintre căile[b] Lui,[c]
    înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost desemnată din veşnicie,
    de la început, înainte de a fi pământul.
24 Eu am fost născută când nu erau oceanele,
    când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25 Înainte de aşezarea munţilor,
    înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile,
    nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27 Când a întocmit El cerurile, eu eram acolo;
    când a trasat orizontul pe faţa adâncului,
28 când a pironit norii sus
    şi a întărit izvoarele adâncului,
29 când a dat mării porunca Lui,
    ca apele să nu treacă peste hotărârea[d] Sa,
când a trasat temeliile pământului,
30     eu eram meşterul de lângă El
şi zi de zi aveam parte de desfătări,
    jucând neîncetat în prezenţa Lui,
31 jucând pe întinderea pământului Lui
    şi găsindu-mi desfătarea în fiii oamenilor.

32 Acum deci, fiilor, ascultaţi-mă!
    Binecuvântaţi sunt cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultaţi îndrumarea şi fiţi înţelepţi;
    n-o ignoraţi!
34 Binecuvântat este omul care mă ascultă,
    care veghează zilnic la porţile mele,
        aşteptând la pragul uşii mele.
35 Fiindcă oricine mă găseşte pe mine, găseşte viaţa
    şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.
36 Dar cel care dă greş în a mă găsi se răneşte singur;
    toţi cei ce mă urăsc iubesc moartea.“

Footnotes

  1. Proverbe 8:16 Multe mss TM, LXX; cele mai multe mss TM: şi nobilii – toţi cei ce conduc cu dreptate
  2. Proverbe 8:22 Un idiom ebraic cu referire la lucrările lui Dumnezeu
  3. Proverbe 8:22 Sau: Domnul mă avea la începutul căii Lui
  4. Proverbe 8:29 Lit: gura