Psalmul 114

Când a ieşit Israel din Egipt
    şi Casa lui Iacov – din poporul cu limbă încâlcită,
Iuda a devenit Lăcaşul Lui cel sfânt
    şi Israel – tărâmul stăpânirii Lui.
Marea a văzut şi a fugit,
    Iordanul s-a dat înapoi,
munţii au sărit ca nişte berbeci
    şi dealurile – ca nişte miei.

Ce ai, mare, de fugi?
    Iordane, de ce dai înapoi?
Munţilor, de ce săriţi ca nişte berbeci,
    şi voi, dealurilor, ca nişte miei?

Cutremură-te, pământule, înaintea Stăpânului,
    înaintea Dumnezeului lui Iacov,
Cel Care transformă stânca în iaz
    şi cremenea – în izvoare de apă!

Psalmul 114

Când a ieşit(A) Israel din Egipt, când a plecat casa lui Iacov de la(B) un popor străin,
Iuda(C) a ajuns locaşul Lui cel sfânt
şi Israel, stăpânirea Lui.
Marea(D) a văzut lucrul acesta şi a fugit,
Iordanul(E) s-a întors înapoi:
munţii(F) au sărit ca nişte berbeci
şi dealurile, ca nişte miei.
Ce(G) ai tu, mare, de fugi
şi tu, Iordanule, de te întorci înapoi?
Ce aveţi, munţilor, de săltaţi ca nişte berbeci,
şi voi, dealurilor, ca nişte miei?
Da, cutremură-te, pământule, înaintea Domnului,
înaintea Dumnezeului lui Iacov,
care(H) preface stânca în iaz
şi cremenea în izvor de ape.