Psalmul 142

Un maschil[a] al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peşteră. O rugăciune.

Cu glasul meu eu strig către Domnul,
    cu glasul meu eu caut îndurare la Domnul.
Îmi vărs plângerea înaintea Lui,
    îmi povestesc necazul înaintea Lui.

Când duhul îmi este mâhnit,
    Tu-mi cunoşti cărarea.
Pe calea pe care merg,
    ei mi-au ascuns curse.
Priveşte la dreapta mea şi ia aminte;
    nimeni nu mă mai cunoaşte!
Am rămas fără adăpost;
    nimănui nu-i pasă de viaţa mea!

Te chem, Doamne,
    zicând: „Tu eşti adăpostul meu,
        moştenirea mea pe pământul celor vii!“
Ascultă-mi strigătul,
    căci sunt foarte nenorocit!
Izbăveşte-mă de prigonitorii mei,
    căci sunt mai tari decât mine!
Scoate-mă din temniţă,
    ca să laud Numele Tău!
Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu
    când îmi vei face bine.

Footnotes

  1. Psalmii 142:1 Titlu. Vezi Ps. 32

Psalmul 142

O cântare a lui David.

O rugăciune făcută când era în peşteră

Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu mă rog către Domnul.
Îmi vărs(A) necazul înaintea Lui
şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.
Când(B) îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.
Pe(C) drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
Aruncă-Ţi(D) ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni(E) nu mă mai cunoaşte,
orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu(F) eşti scăparea mea,
partea(G) mea de moştenire pe(H) pământul celor vii.”
Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit(I) de tot.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine.
Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău!
Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare(J) când(K) îmi vei face bine.