Psalmul 16

Un mihtam[a] al lui David

Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci la Tine caut adăpost!
    Eu zic Domnului: „Tu eşti Stăpânul meu;
        nu am nimic bun decât pe Tine!“

Sfinţii care sunt în ţară,
    ei sunt cei măreţi în care-mi găsesc toată plăcerea.[b]
Durerile celor ce aleargă după idoli se înmulţesc;
    eu însă nu aduc ca ei jertfe de băutură din sânge
        şi nici nu pun numele idolilor lor pe buzele mele.

Doamne, Tu eşti partea mea de moştenire şi cupa mea!
    Tu eşti Cel Care îmi apuci sorţul[c]!
Plăcute moşii mi-au căzut la sorţi!
    Într-adevăr, frumoasă moştenire mi-a fost dată!

Îl voi binecuvânta pe Domnul Care mă sfătuieşte!
    Până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima!
Îl pun pe Domnul neîncetat înaintea mea,
    căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!

De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte sufletul[d]!
    Mai mult, trupul meu va locui în siguranţă,
10 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor
    şi nu vei îngădui ca sfântul Tău[e] să vadă putrezirea.
11 Mi-ai făcut cunoscută cărarea vieţii …
    În prezenţa Ta este belşug de bucurie,
        la dreapta Ta sunt desfătări veşnice![f]

Footnotes

  1. Psalmii 16:1 Titlu. Probabil un termen literar sau muzical, având un sens nesigur
  2. Psalmii 16:3 Sau: Cât despre preoţii păgâni care sunt în ţară / şi cei mari în care toţi îşi găsesc plăcerea:
  3. Psalmii 16:5 Sau: Care îmi asiguri viitorul; psalmistul Îl vede pe Dumnezeu ca fiind Cel Care aruncă sorţul pentru el (metodă folosită în acele vremuri pentru împărţirea pământului), lucru care-l asigură că partea lui va fi una foarte bună (vezi v. 6)
  4. Psalmii 16:9 Lit: slava mea; LXX: limba
  5. Psalmii 16:10 Ebr.: hasid, înrudit cu hesed (vezi nota de la 5:7); sau: credinciosul Tău
  6. Psalmii 16:11 Sau: Tu-mi vei arăta cărarea vieţii, / bucuriile nespuse din prezenţa Ta / şi desfătările veşnice de la dreapta Ta

Psalmul 16

O cântare a lui David

Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci(A) în Tine mă încred.
Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu,
Tu eşti singura(B) mea fericire!”
Sfinţii care sunt în ţară,
oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.
Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,
dar eu n-aduc jertfele lor de sânge
şi nu pun numele(C) lor pe buzele mele.
Domnul(D) este partea mea de moştenire şi paharul(E) meu,
Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ,
o frumoasă moşie mi-a fost dată.
Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte,
căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima(F).
Am necurmat pe Domnul înaintea(G) ochilor mei.
Când este El la dreapta mea(H), nu mă clatin(I).
De aceea, inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte(J)
şi trupul mi se odihneşte în linişte.
10 Căci(K) nu vei lăsa sufletul(L) meu în Locuinţa morţilor,
nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
11 Îmi vei arăta cărarea vieţii(M);
înaintea(N) Feţei Tale sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice în dreapta(O) Ta.