Psalmul 36

Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului.

O rostire cu privire la nelegiuirea celui rău
    se află înăuntrul inimii mele:
Nu este frică de Dumnezeu
    înaintea ochilor lui.[a]
Căci se măguleşte prea mult în ochii săi
    ca să-şi mai găsească păcatul şi să-l urască.
Cuvintele gurii lui sunt rele şi înşelătoare;
    a încetat să mai fie înţelept şi să facă binele.
Plănuieşte răul chiar şi în aşternutul său,
    stă pe o cale care nu este bună
        şi nu respinge răul.

Doamne, îndurarea Ta ajunge până la ceruri
    şi credincioşia Ta – până la nori!
Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
    şi judecata Ta – ca adâncul cel mare!
Doamne, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât şi animalelor!
    Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale îşi caută adăpost
    fiii oamenilor.[b]
Ei se satură de belşugul casei Tale
    şi Tu le dai să bea din râul desfătărilor Tale.
Căci la Tine este izvorul vieţii
    şi prin lumina Ta vedem lumina.

10 Continuă să-Ţi arăţi îndurarea faţă de cei ce Te cunosc,
    şi dreptatea faţă de cei cu inima dreaptă!
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru,
    iar mâna celor răi să nu mă izgonească!
12 Au şi căzut făcătorii de rele!
    Au fost aruncaţi şi nu se mai pot ridica!

Footnotes

  1. Psalmii 36:1 Sau: Nelegiuirea îi vorbeşte celui rău / chiar în străfundul inimii lui. / Nu este frică de Dumnezeu / înaintea ochilor lui.
  2. Psalmii 36:7 Sau: Ta! / La umbra aripilor Tale îşi caută adăpost / îngeri şi oameni, deopotrivă.

Psalmul 36

Către mai-marele cântăreţilor.

Un psalm al lui David, robul Domnului

Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:
„Nu(A) este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
Căci se măguleşte(B) singur în ochii lui,
ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare(C);
nu mai vrea(D) să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
În aşternutul lui se gândeşte la răutate(E),
stă pe(F) o cale care nu este bună
şi nu urăşte răul.
Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până(G) la ceruri
şi credincioşia Ta până la nori.
Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu
şi judecăţile(H) Tale sunt ca Adâncul cel mare.
Doamne, Tu sprijini pe oameni(I) şi pe dobitoace!
Cât(J) de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc(K) fiii oamenilor adăpost.
Se(L) satură de belşugul Casei Tale
şi-i adăpi din şuvoiul(M) desfătărilor(N) Tale.
Căci(O) la Tine este izvorul vieţii;
prin(P) lumina Ta vedem lumina.
10 Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste(Q) cei ce Te cunosc
şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită(R)!
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru
şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
12 Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă;
sunt răsturnaţi şi(S) nu pot să se mai scoale.