¹ Glasul meu s-a înălţat către Dumnezeu;
    am strigat cu glasul meu către Dumnezeu şi El m-a ascultat.
² În ziua necazului meu L-am căutat pe Stăpân.
    Noaptea îmi ţineam întinsă mâna în rugăciune,
        iar sufletul meu refuza să fie mângâiat.
³ Mi-am adus aminte de Dumnezeu şi am oftat,
    am cugetat şi duhul mi-a căzut în leşin.Sela
⁴ Tu ai păstrat lumina ochilor mei,
    chiar dacă am fost atât de răvăşit, încât nici nu puteam să mai vorbesc.
⁵ Mi-am adus aminte de zilele de odinioară,
    de anii de demult;
⁶ mi-am amintit de cântecele mele din timpul nopţii.
    Am cugetat în inima mea, m-am întrebat în duhul meu:
⁷ „Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna?
    Să nu mai fie niciodată binevoitor?
⁸ Oare Şi-a oprit îndurarea pe vecie?
    A pus El oare capăt promisiunii Lui din neam în neam?
⁹ Oare a uitat Dumnezeu de îndurare?
    În mânia Lui, Şi-a retras El oare mila?“Sela
¹⁰ Atunci am zis: „Ceea ce mă face să sufăr
    este că dreapta Celui Preaînalt s-a schimbat^[b].“

¹¹ Dar îmi voi aminti lucrările Domnului;
    da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale de odinioară!
¹² Voi cugeta la toate faptele Tale,
    mă voi gândi la minunile Tale.

¹³ Dumnezeule, calea Ta este sfântă!
    Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu^[c]?
¹⁴ Tu eşti Dumnezeul înfăptuitor de minuni!
    Tu Ţi-ai descoperit puterea popoarelor!
¹⁵ Cu braţul Tău Ţi-ai răscumpărat poporul,
    pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.Sela
¹⁶ Când Te-au văzut apele, Dumnezeule,
    când Te-au văzut apele, s-au învolburat,
        iar adâncurile s-au cutremurat.
¹⁷ Norii au revărsat apa,
    tunetul a bubuit în cer,
        iar săgeţile Tale s-au împrăştiat în toate părţile.
¹⁸ Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie,
    iar fulgerele luminau lumea;
        pământul s-a clătinat şi s-a zguduit.
¹⁹ Calea Ta a trecut prin mare,
    iar cărarea Ta – prin ape mari,
        şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.
²⁰ Ţi-ai condus poporul ca pe o turmă,
    prin mâna lui Moise şi a lui Aaron.