¹ Cel ce locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt
    se odihneşte la umbra Celui Atotputernic^[a].
² De aceea, Îi zic^[b] Domnului:
    „Refugiul meu, Fortăreaţa mea,
        Dumnezeul meu în Care mă încred!“

³ El te va scăpa de laţul păsărarului
    şi de ciuma cea distrugătoare.
⁴ El te va acoperi cu penele Sale,
    iar tu te vei adăposti sub aripile Lui;
        credincioşia Lui îţi va fi scut şi pavăză.
⁵ Nu te vei teme de groaza din timpul nopţii,
    nici de săgeata care zboară ziua,
⁶ nici de ciuma care umblă prin întuneric,
    nici de molima care pustieşte la miezul zilei.
⁷ O mie să cadă alături de tine
    şi zece mii la dreapta ta,
        dar de tine nu se va apropia.
⁸ Vei privi cu ochii
    şi vei vedea răsplătirea celor răi.

⁹ Pentru că zici Domnului: „Refugiul meu!“
    şi faci din Cel Preaînalt fortăreaţa ta^[c],
¹⁰ Nu te va ajunge nici un rău
    şi nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
¹¹ El va da porunci îngerilor Săi cu privire la tine,
    ca să te păzească în toate căile tale.
¹² Ei te vor purta pe braţele lor,
    ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
¹³ Aşa vei putea călca peste lei şi peste vipere,
    peste leii cei tineri şi peste şerpi.

¹⁴ „Pentru că Mă iubeşte, şi Eu îl voi scăpa.
    Îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
¹⁵ Mă va chema, iar Eu îi voi răspunde.
    Voi fi cu el în necaz,
        îl voi izbăvi şi îl voi onora.
¹⁶ Îl voi sătura cu viaţă lungă
    şi-i voi arăta mântuirea Mea.“