20 întrucât creaţia a fost supusă deşertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci datorită Celui Ce a supus-o –, în nădejdea 21 că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia degradării şi adusă în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu. 22 Noi ştim că, până acum, întreaga creaţie geme şi suferă durerile naşterii.

Read full chapter

20 Căci firea(A) a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă 21 că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. 22 Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină(B) şi suferă durerile naşterii.

Read full chapter

20 For the creation was subjected to frustration, not by its own choice, but by the will of the one who subjected it,(A) in hope 21 that[a] the creation itself will be liberated from its bondage to decay(B) and brought into the freedom and glory of the children of God.(C)

22 We know that the whole creation has been groaning(D) as in the pains of childbirth right up to the present time.

Read full chapter

Footnotes

  1. Romans 8:21 Or subjected it in hope. 21 For