Romani 3

Nouă Traducere În Limba Română

Credincioşia lui Dumnezeu

3 Care este atunci avantajul iudeului sau care este avantajul circumciziei? ² Acesta e mare în toate privinţele! Mai întâi, pentru că lor le-au fost încredinţate rostirile lui Dumnezeu. ³ Şi ce dacă unii n-au fost credincioşi? Va anula oare necredincioşia lor credincioşia lui Dumnezeu? ⁴ În nici un caz! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi fiecare om să fie găsit mincinos, după cum este scris:

⁵ Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când aduce urgia? Vorbesc în felul oamenilor. ⁶ În nici un caz! Atunci cum va judeca Dumnezeu lumea? ⁷ Iar dacă adevărul lui Dumnezeu abundă spre slava Lui, din cauza minciunii mele, atunci de ce sunt condamnat ca păcătos? ⁸ Şi de ce să nu zicem, aşa cum ne defăimează unii, zicând despre noi că spunem: „Să facem răul, ca să vină binele!“? Condamnarea lor este dreaptă!

Nici un om nu este drept

⁹ Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni^[b] decât ei? Nicidecum; căci i-am acuzat mai înainte pe toţi – atât pe iudei, cât şi pe greci – că sunt sub păcat, ¹⁰ după cum este scris:

¹⁹ Ştim că tot ce spune Legea, le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi întreaga lume să fie găsită răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu. ²⁰ Căci „nici o fiinţă nu va fi îndreptăţită înaintea Lui“^[i] prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoaşterea păcatului.

Dreptatea lui Dumnezeu prin credinţă

²¹ Dar acum, independent de Lege, a fost arătată o dreptate oferită de Dumnezeu, despre care depun mărturie Legea şi Profeţii^[j], ²² şi anume dreptatea oferită de Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos, pentru toţi cei ce cred. Nu este nici o deosebire. ²³ Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. ²⁴ Ei sunt îndreptăţiţi fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus, ²⁵ pe Care Dumnezeu L-a rânduit să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire^[k], ca dovadă a dreptăţii Sale, căci trecuse cu vederea păcatele săvârşite în trecut, ²⁶ în vremea îngăduinţei lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Şi dovedească dreptatea, în aşa fel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească totodată pe cel ce are credinţă în Isus.

²⁷ Şi atunci, unde este lauda? Este exclusă! Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. ²⁸ Căci noi credem că un om este îndreptăţit prin credinţă, fără faptele Legii. ²⁹ Sau Dumnezeu este doar al iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor, ³⁰ întrucât Dumnezeu este Unul, şi El este Cel Care-i va îndreptăţi, prin credinţă, pe cei circumcişi şi, tot prin credinţă, şi pe cei necircumcişi. ³¹ Atunci anulăm noi oare Legea prin credinţă? În nici un caz, ci, mai degrabă, noi întărim Legea.