Pavel şi mântuirea israeliţilor

9 Spun^(A) adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor ² că^(B) simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă. ³ Căci aproape să^(C) doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. ⁴ Ei^(D) sunt israeliţi, au^(E) înfierea, slava^(F), legămintele^(G), darea Legii^(H), slujba dumnezeiască^(I), făgăduinţele^(J), ⁵ patriarhii^(K), şi din^(L) ei a ieşit, după trup, Hristosul, care^(M) este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Dumnezeu este stăpân să aleagă

⁶ Dar aceasta nu^(N) înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu^(O) toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel ⁷ şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu^(P) toţi sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac^(Q) vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele”. ⁸ Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii^(R) făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă. ⁹ Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta^(S) Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu”. ¹⁰ Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca^(T). Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. ¹¹ Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin^(U) Cel ce cheamă –, ¹² s-a zis Rebecăi: „Cel^(V) mai mare va fi rob celui mai mic”, ¹³ după cum este scris: „Pe Iacov^(W) l-am iubit, iar pe Esau l-am urât”.

Dumnezeu se îndură de cine-I place

¹⁴ Deci ce vom zice? Nu cumva^(X) este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! ¹⁵ Căci El a zis lui Moise: „Voi avea^(Y) milă de oricine-Mi va plăcea să am milă şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur”. ¹⁶ Aşadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. ¹⁷ Fiindcă Scriptura^(Z) zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins^(AA), ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul”. ¹⁸ Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea. ¹⁹ Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci^(AB) cine poate sta împotriva voiei Lui?” ²⁰ Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va^(AC) zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?” ²¹ Nu este olarul^(AD) stăpân pe lutul lui ca, din aceeaşi frământătură de lut, să facă un^(AE) vas pentru o întrebuinţare de cinste şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? ²² Şi ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase^(AF) ale mâniei, făcute^(AG) pentru pieire, ²³ şi să-Şi arate bogăţia^(AH) slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le-a pregătit^(AI) mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? ²⁴ Astfel, El ne-a chemat nu^(AJ) numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri, ²⁵ după cum zice în Osea: „Voi^(AK) numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu şi preaiubită pe cea care nu era preaiubită. ²⁶ Şi^(AL) acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteţi poporul Meu’, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.” ²⁷ Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:

„Chiar^(AM) dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită. ²⁸ Căci Domnul va împlini pe deplin^(AN) şi repede, pe pământ, cuvântul Lui.” ²⁹ Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă^(AO) nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca^(AP) Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora”.

Neamurile au căpătat mântuirea

³⁰ Deci ce vom zice? Neamurile^(AQ), care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume neprihănirea care^(AR) se capătă prin credinţă; ³¹ pe când Israel, care umbla^(AS) după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a^(AT) ajuns la Legea aceasta. ³² Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au^(AU) lovit de piatra de poticnire, ³³ după cum este scris: „Iată^(AV) că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere, şi^(AW) cine crede în El nu va fi dat de ruşine”.