A A A A A
Bible Book List

Ioan 19 Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Condamnarea lui Isus

19 Atunci Pilat L-a luat pe Isus şi a pus să-L biciuiască[a]. Soldaţii au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap şi L-au îmbrăcat într-o mantie purpurie. Ei veneau la El şi-I ziceau: „Salutare, Împărate al iudeilor!“[b] Şi-I dădeau palme. Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis:

– Iată, vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El!

Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Pilat le-a zis:

– Iată Omul!

Când L-au văzut, conducătorii preoţilor şi gărzile au strigat:

– Răstigneşte-L[c]! Răstigneşte-L!

Pilat le-a zis:

– Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, pentru că eu nu găsesc nici o vină în El!

Iudeii i-au răspuns:

– Noi avem o Lege şi potrivit cu Legea aceasta El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.

Când Pilat a auzit aceste cuvinte, s-a temut şi mai tare. A intrat din nou în pretoriu[d] şi L-a întrebat pe Isus:

– De unde eşti?

Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. 10 Atunci Pilat I-a zis:

– Nu vorbeşti cu mine? Nu ştii că am autoritate să Te eliberez şi am autoritate să Te răstignesc?

11 Isus i-a răspuns:

– N-ai avea nici o autoritate asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat.

12 De atunci Pilat căuta să-L elibereze, însă iudeii strigau:

– Dacă-L eliberezi, nu eşti prieten al Cezarului[e]! Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului!

13 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a dus afară pe Isus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar în aramaică: „Gabbatha[f]. 14 Era Ziua Pregătirii Paştelui, cam pe la ceasul al şaselea[g]. Pilat le-a zis iudeilor:

– Iată-L pe Împăratul vostru!

15 Ei au strigat:

– Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!

Pilat i-a întrebat:

– Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?

Conducătorii preoţilor au răspuns:

– Noi n-avem alt împărat decât pe Cezar!

16 Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor ca să fie răstignit.

Răstignirea

L-au luat deci pe Isus, 17 iar El, ducându-Şi crucea, S-a îndreptat spre locul numit „al Craniului“[h], care în aramaică se numeşte „Golgota“. 18 L-au răstignit acolo şi cu El au răstignit alţi doi, unul într-o parte şi unul în cealaltă parte, cu Isus la mijloc. 19 Pilat a scris o însemnare şi a pus-o pe cruce. Pe ea era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor“. 20 Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în aramaică, latină şi greacă. 21 Atunci conducătorii preoţilor iudeilor i-au zis lui Pilat:

– Nu scrie: „Împăratul iudeilor“, ci: „El a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“

22 Pilat le-a răspuns:

– Ce-am scris, am scris!

23 Când soldaţii L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat şi tunica. Tunica era fără nici o cusătură, fiind ţesută dintr-o singură bucată de sus până jos. 24 Atunci şi-au zis unii altora: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie!“ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice:

„Şi-au împărţit veşmintele Mele între ei
    şi au tras la sorţi pentru cămaşa Mea.“[i]

Soldaţii sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri.

25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soţia lui Clopa – şi Maria Magdalena. 26 Când Isus a văzut-o pe mama Lui şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea[j], i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“. 27 Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“ Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o acasă la el.

Moartea lui Isus

28 După aceea, Isus, Care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“[k] 29 Acolo era pus un vas plin cu vin acru[l]. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu vin acru şi I l-au dus la gură. 30 Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a terminat!“. Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

31 Pentru că era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, pentru că acel Sabat era o zi mare, i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. 32 Soldaţii au venit deci şi i-au zdrobit picioarele primului, apoi şi ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. 33 Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise şi nu I-au mai zdrobit picioarele, 34 ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa; şi imediat a ieşit sânge şi apă. 35 Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie şi mărturia lui este adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. 36 Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: „Nici unul din oasele Lui nu va fi rupt.“[m] 37 Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns.“[n]

38 După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar în secret, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Prin urmare, el a venit şi a luat trupul lui Isus. 39 A venit şi Nicodim, cel care la început se dusese la Isus noaptea, şi a adus un amestec de aproape o sută de litre[o] de smirnă şi aloe. 40 Au luat trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, aşa cum este obiceiul de înmormântare la iudei. 41 În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42 Pentru că era Ziua Pregătirii Iudeilor şi pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.

Footnotes:

  1. Ioan 19:1 O pedeapsă cruntă: romanii foloseau un bici din mai multe fâşii din piele, la capătul cărora se aflau bucăţi de os sau de plumb. În timp ce evreii nu permiteau mai mult de 39 de lovituri, la romani nu exista limită, adesea victimele decedând
  2. Ioan 19:3 Corespondentul lui Ave Cezar!, însă rostit în batjocură
  3. Ioan 19:6 M. Tullius Cicero (106-43 î.Cr.), orator şi politician roman, spunea despre răstignire ca este „o pedeapsă crudă şi înjositoare“ (Contra lui Veres, 2.5.63) iar Josefus că este „cea mai nemiloasă moarte“ (Răzb., 7.6.4)
  4. Ioan 19:9 Vezi nota de la 18:28
  5. Ioan 19:12 Titlu purtat de împăraţii romani, preluat de la Iulius Caesar (44 î.Cr.); şi în v. 15
  6. Ioan 19:13 Pavajul de piatră (gr. Lithostroton) era probabil denumirea dată de către vorbitorii de limbă greacă, termenul aramaic Gabbatha însemnând probabil Locul ridicat
  7. Ioan 19:14 În jurul orei 12:00; este posibil ca aparenta deosebire între In. 19:14 şi Mc. 15:25 cu privire la momentul răstignirii să se datoreze faptului că expresia ceasul al treilea din Mc. 15:25 poate indica intervalul orar 9:00-24:00. Prin această delimitare temporală, Ziua Pregătirii, cam pe la ceasul al şaselea, Ioan arată că timpul în care a fost răstignit Isus era chiar timpul în care în curtea Templului erau sacrificaţi mieii de Paşte. Cf. Ex. 12:6, mielul de Paşte trebuia jertfit de către capul fiecărei familii în 14 Nisan, „între cele două seri“ (pentru „cele două seri“, vezi nota de la Ex. 12:6). În timpurile NT, mielul era jertfit de către preoţi, în curtea Templului. Pentru că trebuiau jertfiţi foarte mulţi miei, din pricina mulţimii de pelerini veniţi la Ierusalim, rabinii au redefinit „cele două seri“, spunând că acest timp începea la amiază, când soarele „cobora“ înspre orizont. În felul acesta, preoţii aveau mai mult timp la dispoziţie pentru a sacrifica mieii
  8. Ioan 19:17 Lat.: Calvariae, de unde avem cuvântul românesc calvar
  9. Ioan 19:24 Vezi Ps. 22:18
  10. Ioan 19:26 Vezi 21:24
  11. Ioan 19:28 Probabil cu referire la Ps. 69:21; vezi şi Ps. 22:15
  12. Ioan 19:29 Un vin de calitate inferioară, numit posca, diluat foarte tare cu apă, băutură pe care o consumau de obicei sclavii şi soldaţii
  13. Ioan 19:36 Vezi Ex. 12:46; Num. 9:12; Ps. 34:20
  14. Ioan 19:37 Vezi Zah. 12:10
  15. Ioan 19:39 O litră măsura aproximativ 0,3 l; 100 de litre erau aproximativ 30 l
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.

Ioan 19 Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Isus este dat în mâinile iudeilor

19 Atunci, Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată. Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme. Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El”. Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!” le-a zis Pilat. Când L-au zărit, preoţii cei mai de seamă şi aprozii au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El”. Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi, după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu”. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică. A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. 10 Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!” 11 „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” 12 De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului.” 13 Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte, „Gabata”. 14 Era ziua pregătirii Paştelor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” 15 Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!” 16 Atunci, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

17 Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”. 18 Acolo a fost răstignit şi, împreună cu El, au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte şi altul de alta, iar Isus la mijloc. 19 Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. 20 Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. 21 Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ‘Împăratul iudeilor’. Ci scrie că El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor’.” 22 „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat. 23 Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. 24 Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie”. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi”. Iată ce au făcut ostaşii. 25 Lângă crucea lui Isus, stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa, şi Maria Magdalena. 26 Când a văzut Isus pe mamă-Sa şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” 27 Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!”Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă. 28 După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete”. 29 Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură. 30 Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

Moartea lui Isus dovedită

31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. 32 Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. 33 Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, 34 ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă, şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă. 35 Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut; mărturia lui este adevărată şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. 36 Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat”. 37 Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe cine au străpuns”.

Îngroparea lui Isus

38 După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus. 39 Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe. 40 Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape. 41 În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină, şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42 Din pricină că era Ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.

Viewing of
Cross references
Footnotes